Legătura căsătoriei în Scripturi. Controverse despre „Cântarea Cântărilor”
Autor: Laura Daniela Marinau  |  Album: Profeții  |  Tematica: Familie
Resursa adaugata de loredanam in 25/04/2013
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 4 voturi
Legătura căsătoriei în Scripturi. Controverse despre „Cântarea Cântărilor”

O omenire tânjind după dragoste, o umanitate flămândă de iubire..Aceasta e lumea în care trăim.. E suficient să observi ce loc privilegiat ocupă romanele și filmele „de dragoste”, ce audiență au telenovelele siropoase și comediile romantice. Nu intră în discuție emisiunile și ecranizările despre sex și violență, care parcă o slăvesc și azi pe Iștar(Astartea)-impudica zeiță a amorului și a războiului, ce trezea gelozia Domnului încă din vechime. (Să fim atenți să nu-L provocăm și noi pe Domnul la mânie vizionând aceste artefacte idolești).Cred că n-are sens să mai explic cum vede Domnul curvia și adulterul, subiectul atâtor opere „de artă”. Știm cu toții că practicanții acestor păcate, dacă nu se pocăiesc definitiv de ele, sunt destinați pierzării. Pentru necredincioși, sexul și banii sunt rațiunea căsătoriei (uneori, și a vieții lor).

Dar, atitudinea creștinilor față de relația fizică din căsătorie, cum a fost odinioară și azi, care este?

Slăvit să fie Domnul, am avut ocazia să aud și să citesc opinii foarte diferite, de la o extremă la alta: începând de la convingerea foarte sinceră a unei „ortodoxe” cum că actul sexual dintre Adam și Eva a fost păcatul originar (!!!) oarecum corelată cu opinia unui preot că „fecioria e virtutea supremă, care nu mai necesită alte virtuți pentru a se mântui (???)”. De la predicile din perioada lui Ioan „Gură de aur”(sec. IV-V) care porunceau abstinența în toată perioada de sarcină a soției (căci în câmpul semănat, nu se cuvine să mai semeni..”) până la extrema senzualitate din cartea unui pretins creștin „evanghelic”, care recomanda relațiile conjugale oricând, chiar și...la soroc, încălcând grav legile sfinte din Biblie.

Dar Cuvântul Domnului, ce ne spune? Prin pana lui Pavel, cel plin de Duhul Sfânt, relația dintre Cristos și Biserică este comparată cu relația de dragoste între soți: „Taina aceasta este mare: eu dar vorbesc despre Cristos și Biserică”(a se citi Efeseni cap. 5, de la 29-33). Deci, Domnul Însuși folosește ilustrația căsătoriei pentru a exprima inexprimabilul: minunata intimitate din Sionul ceresc, din veșnicie, dintre Cristos și Biserica Sa (relație începută de pe pământ) De aici putem deduce un gând sfânt: pentru Isus și pentru Tatăl care au instituit-o, căsătoria este sacră în toate aspectele sale, nu doar în sensul legământului public la care e martor în primul rând Dumnezeu. Sintagma „și se vor face un singur trup..Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă” confirmă sfințenia căsătoriei și caracterul ei unic în toate dimensiunile. Deoarece Adam și Eva au fost căsătoriți de Dumnezeu și binecuvântați să se înmulțească înainte de căderea în păcatul neascultării, legătura conjugală era bună, perfectă, asemeni întregii creații nedegenerate. De fapt, relația fizică în cadrul căsătoriei, cu zămislirea de copii permite oamenilor să participe la creația continuă a lui Dumnezeu: de aceea se numește procreere, deci putem spune că are chiar un caracter sacru, fiind însoțită de un extaz unic, bucuria creației.

Între rabini, au existat la un moment dat discuții despre Cartea Esterei, și Cântarea Cântărilor, dacă sunt sau nu inspirate sau canonice. Au decis în final că „acest poem al lui Solomon, al dragostei dintre Mire și Mireasă, a fost așezat în mijlocul Scripturilor, ca o Sfântă a Sfintelor” de către Duhul Domnului”. De fapt, evreii talmudici afirmau chiar următoarele: „Atunci când un bărbat se unește cu soția sa în curăție..peste ei coboară Șekinah”, adică Slava Domnului!! Deci, poemul lui Solomon era citit la nunțile evreiești și dat mirilor ca exemplu de dragoste fizică și sufletească în căsnicie și se considera pur și simplu un imn al dragostei conjugale. Interpretarea că ar fi o alegorie a dragostei între Dumnezeu și poporul Israel era agreată în anumite cercuri. Creștinii au interpretat-o ca pe o metaforă a iubirii veșnice și pasionale dintre Cristos și Biserică, dar poemul a fost la început gândit de Solomon ca o cântare de nuntă. Sulamita era sufletul-pereche, Mireasa perfectă, iar el-Mirele. Totuși, noi considerăm că Duhul Sfânt l-a inspirat pe înțeleptul Rege al Păcii (numele său asta însemnând) să scrie versete tainice, spirituale. Iubita este asemănată cu „iapa înhămată la carele lui Faraon” nu doar pentru că Solomon prețuia mult caii (cam cum își adoră azi bărbații mașinile)!.. ci și pentru a înțelege creștinii mai târziu că prin efortul, prin munca lor, merge înainte chiar economia lumii, nu doar istoria ei...Când cheamă „vânturile aspre, crivățul” să sufle peste Grădină, „ca să picure miresmele din ea” nu cred că își dorea conștient să fie grea viața pentru Sulamita lui! Doar Duhul îi șoptea că în prigoană, bătută de vânturi aspre, Mireasa răspândește parfumul „de la viață spre viață”.

Creștinii, în nici o perioadă, nu s-au îndoit de inspirația Vechiului Testament, incluzând Cântarea Cântărilor! Când a dat edictul împăratul Dioclețian (303 d.H.) să fie arse Scripturile, creștinii care s-au împotrivit au murit ca martiri și pentru Vechiul Testament, nu numai pentru Evanghelii și Epistole!..Deci, a fost Cântarea Cântărilor, imnul iubirii din căsnicie, o Carte pentru care s-a murit deopotrivă, ca pentru întreaga Scriptură!

Concluzia noastră este că lirica din poemul sfânt Cântarea Cântărilor are o interpretare directă, semnificând unirea dintre soți, prin nuntă, dar este și simbolul Iubirii veșnice dintre Cristos și Biserică, așa cum ar trebui să fie oricare căsătorie creștină.

Iar legătura căsătoriei poate fi împlinită în sfințenie, în lepădare de sine, fără nici un gând de desfrânare sau necurăție (perversiune), fără a se evita procreerea. Astfel, se poate împlini ceea ce ne spune Duhul prin Pavel: „Deci fie că mâncați, fie că beți, fie orice faceți (inclusiv relații conjugale, sublinierea îmi aparține) faceți toate spre gloria lui Dumnezeu!”(1 Corinteni 10:31). Pentru că suntem înconjurați în permanență de „un nor” de martori nevăzuți!

Iubirea fizică-eros, a dat-o Dumnezeu să se împletească împreună cu phileo și agape, pentru ca o căsnicie să fie completă în trup, suflet și duh! A lăsat-o Domnul pentru procreere, pentru bucuria mirilor și întreținerea dragostei soților, și Cântarea Cântărilor asta vrea să ne învețe! Iertați-mă dacă acest eseu a sunat a predică, nu a fost intenția mea, m-am simțit îndemnată de Domnul să scriu! Mulți creștini poate se simt vinovați dacă experimentează pasiune în relația lor conjugală.

Aleluia! Glorie lui Dumnezeu, Creatorul Perfect și Etern!

 

Sunt absolut de acord cu D-voastră (dar ce-aș spune împotrivă?) cu tot ce-ați spus de viața familiară. Absolut. Doar dacă îmi permiteți o să adaog ceva. Despre sex, de exemplu. Am auzit idei extraordinare. De ex.:„Avem nouă copii fără nici un fel de sex.” și alte bazaconii de acestea. Manualele sexuale sunt vechi de când e lumea. Pornografia nu e o descoperire recentă. Dar dacă aș numi Scriptura cel mai perfect manual, aș câștiga orice pariu: „Nevasta nu e stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta”1Cor.7:4(de altfel întreg capitolul este extraordinar) Tot. Tot ce e genial este simplu. Infinit de fantezii sexuale. Dar iată aici apare principalul. Acea care este URÂTĂ în „biserici” măcar că este mozolită de toți, dar numai mozolită:”DRAGOSTEA!!!” Toate aiurelile(că-s aiureli) pe care le-am auzit despre Dragoste sunt pur și simplu o pălăvrăgeală împestrițată de versete biblice. Nimic ziditor, dacă înțelegeți corect acest cuvânt. Voi încerca pe cât apostolul a scris scurt să scriu și eu. Primul pas în Dragoste este SINCERITATEA. Între viitorii soți și pe toată viața mai departe, între frați și surori, între prieteni etc., Numaidecât din ambele părți. Fără Sinceritate nici un fel de Dragoste mare ori mică nu există. Soția mea 5 ani tot mă întreba :„Mă iubești?” Și doar abia după 5 ani de căsnicie( om de lume de altfel) am spus trainic:„Da!”Din sinceritatea ambelor părți între ei apare CARITATEA, ori CURĂȚENIA(numiți-o cum vreți, să fie numai) Și numai în CURĂȚENIE Dumnezeu pune DRAGOSTEA.(între soți, frați etc.) De aici rezultă că Dragostea se CONSTRUIEȘTE din ambele părți, dar nu-ți pică în cap prin credință ori prin puparea buzelor. Ani, zeci de ani se construiește și se întărește și așa veșnic. Așa trăim noi cu Cristos. ”Creștini”nesinceri chiar cu Dumnezeu sunt cât pleavă. Uitați-vă în jurul D-voastră. Sunteți sinceri cu cei apropiați. Foarte suinceri? Nu. Atunci n-aveți niciun fel de Dragoste. Puteți să trăiți împreună și o sută de ani. Din păcate procentul familiilor fără Dragoste între creștini e același ca și a lumii. Observați eu scriu nu despre divorțați. Despre familii bune în înțelesul nostru. Ei, acum am ajuns la ”Cântarea Cântărilor”. Citiți viața lui Solomon. Nu vreau să-i spun pe nume. Sulamita aceasta e una din miile lui de sulamite. Și D-voastră vorbiți de un model de Dragoste? Să-L pun pe Isus alături de Solomon? Îmi cer scuze. Scriptura este Cartea Vieții. Nu manual de Viață. Viața se trăiește nu se tocește. De altfel se trăiește condusă de DUHUL SFÂNT nu de aiurelile unor domni car nici cu soția proprie nu este sincer nemaivorbind de „biserici”. Și închei iarăși cu ce am început. Dacă soții trăiesc în Dragoste ei au o stimă reciprocă unul față de altu și nu se vor înjosi cu sexul ci se vor înălța. Sexul le va fi bucuria și fericirea intimă a lor, fiindcă sexul și este o intimitate și nimeni n-are dreptul să între în viața celor doi. Iar cei „fără sex” îndreptățesc teoria lui Darwin și ei sunt foarte mulți. Necătând că ei spun că cred în Dumnezeu. În Dumnezeu se trăiește, nu se crede. Amin.
Adăugat în 25/04/2013 de bragagiu
Va multumesc pentru comentariul pe care l-ati postat si pentru faptul ca avem un teritoriu comun in pareri! Torusi, indraznesc sa spun ca logodna noastra si nunta noastra vesnica in Duhul cu Isus este asemeni unei casatorii poligame a unui rege cu multe fete, deoarece noi suntem multe suflete, iar Domnul Unul Singur, nu? De asemenea, la versetul „Am șasezeci de împărătese, optzeci de țiitoare și fete fără număr,/Dar numai una singură este porumbița mea..”am primit interpretarea că Domnul cu anumite grupări de credincioși sau de suflete (nu denominații) este într-o relație de căsătorie, prin legământ, cu altii este într-o legătură fără legământ (fără botez?), dar numai o anumită categorie, care-L iubește din tot sufletul și este gata să sufere pentru El este Biserica- Mireasa, porumbița!....Cred că au mai avut mulți viziunea aceasta, între care R.Wumbrand. Eu sunt doar ecoul părerilor lor..
Adăugat în 25/04/2013 de loredanam
Esențiala greșeală făcută este că „Mireasa” se asociază cu „suflete” adică o mulțime comunități, adunări, biserici și mai știu eu ce. Ci capul Miresei e Cristos. Adică Dumnezeu. E normal că soțul și soția sunt una. Dumnezeu este Duh. Deci și Mireasa este Duh. Un duh străin - imposibil. Fiecare credincios (adevărat credincios) este NĂSCUT, CONDUS și PREFĂCUT de Duhul Sfânt. În omul sfânt. Numai nu de tipul:„Suntem sfinți, fraților?” „Da-a-a!” Observați că am scris la singular. Practic duhul unui om sfânt este Duhul Sfânt(plinătatea lui Isus). Totalitatea credincioșilor care-au fost, sunt și vor fi din orice loc și timp sunt, normal, uniți într-un Duh - Duhul lui Dumnezeu ori Mireasa. Un exemplu pe o scară mai mică: „îngerul bisericii”. Mulți păstori, arătându-și nivelul înalt de credință și, mai ales, educația aleasă de acasă, ni se propun că ei sunt „îngerii bisericilor”. De fapt îngerul este duh. Deci totalitatea duhurilor fraților și surorilor din adunare formează un duh-înger care și este „îngerul bisericii”. Rău, bun asta depinde de dânșii și numai de dânșii. De aceea Dumnezeu poruncește :„Ieșiți din rândurile ei să nu fiți părtași...” Căci în ce stare ești - aceea și ești în ochii lui Dumnezeu. Ce este impur ori necurat, ori necondus se Duhul Sfânt nu a nimerit, nimerește ori va nimeri în Mireasă. Principala eroare pe care o fac „vizionarii”, de altfel dacă ei erau „îngerii bisericii” nu-i de mirare, este materializarea Miresei când Ea este absolut spirituală. Și încă o gogomănie: instalarea ”Miresei” în timp și spațiu. Huma noastră care va putrezi este în timp și spațiu, duhul din noi - nu. Dar dacă în tine e Duhul Domnului te duci la Duhul Domnului, dar dacă ai un duh schilodit - știți unde...
Toți vor Dragoste, până și Solomon. Dar nu tuturor li-i dată. Cu 70 de țiitoare asta-i imposibil. Da o beție sexuală, nimic mai mult. Iar Dragostea, soră Daniela, este veșnică. Amin.
P.S. Nu fiți nici odată ecoul cuiva. Fiți glasul Duhului Sfânt din D-voastră.
Adăugat în 25/04/2013 de bragagiu
Frate Victor, aveți niște păreri originale: totuși, nu mă veți convinge că numai Biserica va fi mântuită și Iov, Daniel, Noe și Avraam nu. Știu, ei erau prietenii lui Dumnezeu, dar în profeții Ieremia și Exzechiel, poporul Israel nu era prezentat ca soția Domnului? Sau credeți că Domnul a „divorțat” de Israel definitiv („i-a dat cartea de despărțire”) și va fi căsătorit numai cu Biserica?
Adăugat în 25/04/2013 de loredanam
Doamne, Dar am scris „totalitatea oamenilor sfinți” care au fost, sunt și vor fi..
Adăugat în 25/04/2013 de bragagiu
Pe mine m-ati cistigat de la primul paragraf, la fel ca si in cazul celorlalte articole scrise de dvs. Domnul sava binecuvinteze! Amin!
Adăugat în 01/12/2013 de Teodorax36
Statistici
  • Vizualizări: 2454
  • Comentarii: 6
  • Gramatical 1
  • loredanam  Este correct gramatical

    Gramatical 1 0
  • Diacritice 1
  • loredanam  Are diacritice-toate

    Diacritice 1 0
  • Conținut 1
  • loredanam  Are album!

    Conținut 1 0
Opțiuni