Dumnezeu îmi răspunde întotdeauna
Autor: Adriana Serban  |  Album: fara album  |  Tematica: Mărturii
Resursa adaugata de Danubiana in 24/02/2013
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Dumnezeu îmi răspunde întotdeauna

   Dumnezeu  îmi răspunde întotdeauna!


   Azi am plâns din nou. Viața e așa de grea, crucea pe care mi-ai dat-o, Doamne, mă trage înapoi, nu pot urca dealul, nu pot să merg înainte, durerea și tristețea sunt de neîndurat... Duşmanii mei se îngraşă, duşmănoşii ne batjocoresc, hapsânii ne jefuiesc fără remuşcări, dar mai ales, de atâta  vreme copilul nostru e chinuit de demoni.

   Cum poţi Doamne, să mă laşi în atâta durere, nemângâiată, neînţeleasă, cu răzvrătire în inimă că au toţi parte de binele Tău, numai pe noi ne uiţi în chinul persistent ca o rană infectată? ...

   Am plâns şi am strigat cu mânie neruşinata la Dumnezeul Atotputernic, că aşa de mare îmi era disperarea, încât, parcă nici nu mai voiam să ştiu de EL...

   " Fă cumva şi răspunde -mi, că nu mai ştiu ce să ma fac, îmi dai mai mult decât pot eu să duc!".

   Apoi, m-am adresat soţului meu, cu sporită îndoială că lui Dumnezeu i-ar mai pasa de noi.

   Lamentări şi învinuiri, şi orbire...

   Şi, cănd am tăcut, l-am auzit pe soţul meu vorbindu-mi despre cei trei tineri care au intrat în cuptorul aprins al lui Nabucodonosor.

   Şi, nici o clipă nu s-au îndoit că Dumnezeu îi va salva! Şi Cel ce Se numeşte Fiul Omului a fost cu ei si focul nu i-a vătămat.

   Am plâns din nou, un plâns de căinţă şi unul de recunoştinţă.

   Îți mulţumesc Doamne, că încă o dată, mi-ai vorbit!

Dragă Adriana! Nu ești singura care plânge și care Îl întreabă pe Dumnezeu: „De ce? Ce faci? Nu vezi că nu mai pot? Până unde ai de gând să mergi cu asta?” etc. Suntem mulți. Însă, e adevărat că El răspunde. Și mai e adevărat un lucru pe care trebuie să-l învățăm și să-l acceptăm ca atare: suntem sortiți să suferim în viață. E un dat. Nu poți scăpa de asta. E o iluzie să speri la o viață lipsită de cruce, de un neajuns, de o luptă grea. GREA am spus! Niciun creștin nu trece doar prin Eden, ci și prin valea morții, prin Iordan, prin Marea Roșie, prin pustiu. Și mie îmi pare rău că trebuie să fie așa, dar nu se va schimba asta. E un dat, după cum spuneam. Tot ce putem face este să avem încrederea că „și asta va trece”. Drumul e înainte, cu rugăciune, cu credință și cu speranță. Fii tare și nu renunța niciodată! TREBUIE să reușim!
Adăugat în 24/02/2013 de GabrielTudor
Statistici
  • Vizualizări: 1155
  • Export PDF: 2
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni