Povestea unei mame indurerate
De cate ori aveam în casa vre-un mic conflict cu sotul, Ana, fiica noastra care a plecat la Domnul, suferea foarte mult.De aceia, am încercat de nenumarate ori sa-i explic ca nu era ceva grav si ii spuneam : "Ana mai este putin si vei pleca de la noi si nu vei mai vedea certurile noastre neinsemnate."
Atunci ma gandeam ca Ana va pleca la facultate, se va casatori, sau se va duce la sora ei in America. Dar n-a fost asa. Ea a plecat la Tatal nostru, iar noi am ramas cu certurile noastre marunte.
Era foarte sensibila si de o finete rara, nu ne permitea sa discutam in prezenta ei despre o alta persoana care nu era de fata. Era foarte curata si ingrijita.
Când a ajuns la vârsta 16 ani, ii placea sa-si aranjeze parul la spate.Când o vedea, diriginta îi spunea glumind: "Ana; iar te-a batut vantul si te-a zburlit ? " Acest fel de aranjare a parului era la moda atunci, si ea, ca orice fata dealtfel, voia sa copie ceea ce era nou.
La vârsta de 17 ani, a luat însa legamant cu Domnul si viata ei s-a schimbat radical. Nu o mai interesa coafura! Îsi facea doar doua codite la spate, sau isi prindea parul intr-o coada. Acum era foarte decenta, fiind cu totul schimbata. Nu ii mai placea sa iasa in evidenta cu nici un lucru. Era un om ascuns in inima ei si foarte adanc in credinta.
Ca orice adolescent care isi dorea multe, se confrunta si cu neajunsuri. Discutand cu ea, am invatat-o sa astepte raspuns de la Domnul. Cand avea ceva bani de la surorile ei, sau din alte surse, ea nu uita niciodata sa dea partea Domnului.
Cand era de vreo 10-11 ani am discutat cu Ana ca sa dam ceva hainute la copiii aflati in nevoie.Ea era însa foarte legata de niste rochite primite din Anglia de la prietena noastra de familie, Norma. De aceia a început sa plânga sisa ma pârasca la surorile ei, ca ii duc lucrurile de acasa. Toate hainutele mici erau sortate si pregatite, dar nu aveam voie sa fac ce vreau cu ele.
Intr-o zi, am luat-o însa la dulap si i-am explicat spunându-i:"Ana, daca tu vei da lucrusoarele acestea care sunt deja mici pentru tine, chiar daca tii asa de mult la ele, Domnul Isus iti va trimite prin Norma altele pe masura ta !"
Desi n-a înteles atunci ce-am vrut sa-i spun, mi-a dat voie sa le pot instraina, oferindu-le în dar altor copii nevoiasi. In anul urmator sora Norma din Irlanda, a adus ajutoare pentru localitatea Ipotesti.
Pentru ca Anei ii era rusine sa aiba prea multe lucruri, atunci când aceste ajutoare au fost împartite, ea si-a ales numai ceea ce i-a trebuit.
Din acea zi, Ana a dat la saraci în fiecare an, hainutele mici, fiind încretzatoare ca Domnul are sa-i trimita altele pe masura ei.
Acest copil a crescut cu vorba buna, era cuminte si invata foarte bine. Din jurnalul ei am citit ca o obosea mult drumul pana la scoala si inapoi, dar invatatura ii placea foarte mult. Din clasa I-a,(de la varsta de 7 ani), ea a mers pe jos de la Ipotesti si pâna la Suceava în fiecare zi de scoala, pâna la vârsta de 18 ani si jumatate, cand Domnul Isus i-a dat odihna de care avea atata nevoie.
De multe ori dorea sa doarma cind venea acasa de la scoala, dar se intimpla ca ba venea o prietena, sau veneau la noi musafiri, sau latra cainele, sau niste copii se jucau in fata casei, si toate aceste lucruri o stresau. Seara se culca tarziu dupa ce îsi facea toate temele pentru a doua zi.
Sfirsiturilede saptamina erau foarte ocupate cu repetitii pentru grupul de lauda si închinare, orchesta, cor si tineret.
În ultima vreme,vorbea mult la telefonul mobil, pentru ca ea a dat calculatorul de acasa, pe motiv ca era vechi si nu-i placea sa-l mai vada pe birou. Altul nou nu am avut însa sansa sa-i cumparam.
Ne-a lasat asa cum se intampla la sah când ne asteptam cel mai putin. Un pion se elimina, iar regele si regina nu! Nu zic prin aceasta ca noi am fi mai importanti; dar prin faptul ca noi cei adulti am ramas si ea a plecat, înteleg ca Dumnezeu ne-a mai lasat aici, sa ne pocaim mai mult,învatând sa ne numaram bine zilele.
Toti dorim sa traim bine si sa ne construim o casa confortabila pe pamant, dar uitam deseori ca traim de fapt doar ca sa ne pregatim pentru moarte.
Eu am vorbit de multe ori cu Ana si i-am povestit ca ma-am rugt Domnului sa mor tanara, ca la inmormantarea mea sa vina lume multa, care sa asculte Evanghelia.
În aceasta vreme oamenii necredinciosi nu mai vin la Biserica, dar mult mai usor participa la înmormântari. Pentru ca doream foarte mult ca cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu sa auda Evanghelia,imi puneam intrebarea : Oare de ce Doamne nu ma vrei?
Dar tot eu imi gaseam raspunsul : Dumnezeu nu ma ia acum, poate pentru faptul ca am o mama in varsta care are nevoie de ajutorul meu! Poate ca Ana Maria, nu s-ar fi descurcat fara mama ( ea fiind foarte sensibila). Nu stiu care a fost adevaratul motiv pentru care Dumnezueu numi-a ascultat rugaciunea mea, dar Domnul a ales-o pe ea.
Aceasta evanghelizare de patru zile care s-a desfasurat la serviciile de priveghi si înmormântare, poate n-ar fi avut loc în biserica din Ipotesti, iar colegii Anei, care acum termina clasa a XII-a nu ar fi auzit si vazut cum este la noi la Biserica altfel.
Desi unii oameni ne considera sectanti, încercarea prin care noi am trecut a aratat tuturor, ca de fapt suntem o familie spirituala unita. Desi înca mai traim pe pamântul acesta plin de necazuri , din punct de vedere spiritual apartinem unei alte lumi. Noi avem o lume viitoare dupa care tanjim, asteptând sa traim vesnic cu Domnul nostru, care S-a dus sa ne pregateasca loc. Pentru ca acest loc este pregatit deja, depinde ce facem ca sa-l meritam.
Pentru ca faptele noastre bune, nu sunt decât ca o carpa murdara inaintea lui Dumnezeu, ce-ar trebui sa facem ? Sa traim in credinta si cu frica de Dumnezeu, nu dupa firea noastra. Sa nu ne amagim doar cu multumirea ca am mai facut cate o fapta buna si apoi sa traim în nepasare.
Un om care traieste pentru Dumnezeu trebuie sa fie altruist, gata sa împarta cu altii, ceea ce a primit. Daca este egoist,Domnul nu-i poate da binecuvintarea Lui. Celor ce vor birui, traind si slujind asa cum asteapta Dumnezeu, El le va da cununa vietii.
Noi, pamantenii, suntem foarte fricosi. Lui Dumnezeu nu-i plac însa astfel de oameni. El vrea sa fim plini de ravna pentru Domnul si sa-L slujim cu inima curata.
Ana, care ne-a dat atatea bucurii si satisfactii pe pamant, ne-a intristat profund cand a plecat odata pentru totdeauna din casa noastra. Atunci când a plecat la Conferinta " Peniel " de la Arad, si-a luat in graba ramas bun de la noi. Cu doua zile inainte de conferinta era foarte preocupata de plecare. Cand mi-a spus ca mai are o zi si pleaca ii straluceau ochii de bucurie.
Si-a pregatit bagajele cu mare grija si a dat multe telefoane. Cand sa plece, i-am dat minimul posibil din banii de cheltuiala, explicandu-i situatia noastra financiara. Era la aproape o saptamana dupa Pasti, în sezonul de insamantari agricole si facusem multe cheltuieli.Cu toate acestea însa, am facut tot posibilul sa poata participa la acesta Conferinta.
Avea si ea o mica economie, si s-a hotarat sa plece cu Monica, Olivia, Adi si Gabi cu masina pe motiv ca ar fi mai ieftin. Am aflat ca Adi Lupascu ar fi cautat pasageri de drum. Asa ca Gabi Gulei si-a pus masina in slujba Domnului si plecarea era programata.
Inainte de plecare Ana a mers la Anca Hreniuc si la Simona Gulei sa-si ia ramas bun.A trecut si pe la bunica ei si i-a spus ca pleaca la o conferinta.Dupa aceea s-a intors si si-a pregatit pachetelul pentru drum.
Cand a venit masina la poarta, sotul a ramas pe ganduri vazand doi tineri care o asteptau pe Ana, dar ea l-a linistit spunand ca totul e bine, pentru ca ei stiu sa conduca un autoturism chiar daca sunt soferi incepatori. I-am urat in graba :" drum bun " caci eram ocupata cu treburile gospodaresti. Ea mi-a spus doar: "Roaga-te pentru noi!" si au plecat dupa Monica Andronic.
Vineri noaptea nu am putut sa dorm intre orele 3- 7 dimineata si m-am framantat foarte tare. Mintea mea nu s-a gandit nici o clipa ca poate sa i se intample ceva rau tocmai Anei. M-am verificat, mi-am pus intrebari, m-am gandit ca mama mea e mai bine cu sanatatea decat era, fetele din strainatate erau bine caci m-au sunat, dar nici o secunda nu ma gandisem ca ma asteapta asa o incercare cumplita.
Copilul nostru iubit de Dumnezeu, inzestrat cu atâtea calitati si daruri ale Duhului Sfant, era pregatit pentru misiune si plin de râvna pentru Dumnezeu. Voia sa faca multe in Biserica Baptista din Ipotesti dar era prea tanara. Dumnezeu a ales însa lucrurile slabe, ca sa le faca de rusine pe cele tari. Un copil neinsemnat in ochii oamenilor a putut sa faca o lucrare programata de Dumnezeu in vesnicie.
Plangem de dorul ei dar nu plangem cu disperare ca sa nu-L suparam pe Domnul. Daca putem sa facem ceva de aici inainte este sa ne rugam pentru toti colegii Anei, elevii clasei a XII-a F si pentru diriginta acestora, Gabriela Stefancu, considerata o a doua mama pentru ei.
Credem din toata inima ca prietena Anei si colega ei de banca, Catti, nu va ajunge calugarita sa fie o roaba Domnului izolata de lume si imbracata in negru toata viata.
Domnul iubeste oamenii, si doreste ca ei sa se bucure de viata. Lui Dumnezeu îi place de cei care lupta pentru ca aproapele sa aiba pace in suflet, si-i ajuta sa poata da Slava Domnului in orice vreme. Nu doreste ca oamenii sa se inchida dupa ziduri si sa traiasca dupa legi facute de oameni.
Indiferent însa unde traiesc, numai "Cei cu inima curata vor vedea pe Dumnezeu!" Curatia de inima nu are legatura cu mancarea sau îmbracamintea ,sau cu forma de închinare, ci porneste dintr-un cuget si se capata prin credinta.
As dori tare mult ca prietena Anei, Catti, sa ne viziteze mai des. De asemeni dorim ca Cecilia sa reconsidere dorinta de a ajunge fotomodel, deoarece ea nu-si da seama acum de riscul meseriei. Fotomodelele la un moment dat vor trebui sa treaca prin situatii de multe ori nedorite. Vor avea multe rivale, si odata ce nu ai pace launtrica, nu poti fi fericita, iar adevarata frumusete si stralucire vine din interior. Poti fi fiica Celui Prea Inalt; El nu pune conditii, El nu se supara, El te va lumina; tu vei face un pas spre Dumnezeu si El va face doi catre tine.
Dragostea divina este mai dulce decat dragostea pamanteasca. Domnul Insusi se va ingriji de Cecilia daca va dori sa-L urmeze. Asa s-o ajute Dumnezeu !
Pentru Andreia (Deia): lui Dumnezeu ii place o inima franta si zdrobita deoarece acesteia ii poate vorbi mai bine, caci inima rea si necredincioasa nu poate fi receptiva la Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu.
Ana ar fi vrut pentru Larisa tot ce-i mai bun din lume si cred ca, daca ea se va gandi la tot ce-a fost, ii va urma exemplul.
Toate va veti casatori, dar depinde cu cine. Cereti de la Domnul baieti credinciosi care sa nu va insele, sa nu fie betivi sau fumatori. Merita pentru acest lucru sa va rugati Domnului; sunt si alte lucruri pe care puteti sa le cereti de la Dumnezeu, dar toate trebuiesc cerute cu credinta.
Mantuirea sufletului e pe primul plan pentru ca nu traim vesnic pe pamant. Nu toti mor la 18 ani, asa cum nu toti traiesc pana la 80 de ani.
Ne dorim viata, dar de multe ori uitam ca ziua de maine nu este a noastra. De aceia, trebuie sa ne pregatimn pentru moarte, stiind ca acolo e vesnicia. Constiinta nu moare. Ea te condamna pentru ca Dumnezeu a pus in om gandul vesniciei si a trimis pe Fiul Sau, sa moara pentru noi si sa ne pregateasca un loc în împaratia Sa.
Nu putem sa fim nepasatori fata de aceasta bunatate a lui Dumnezeu.
Eu am pierdut o fiica si imi este greu, dar Dumnezeu avea un singur Fiu pe care L-a trimis in lumea aceasta murdarita de pacat, pentru ca sa se identifice cu orice muritor. Desi era fara pacat, oamenii L-au condamnat la moarte, pentru ca S-a declarat a fi "Fiul Celui Prea Inalt !
De pe cruce,însa El S-a rugat: "Tata iarta-i ca nu stiu ce fac", cerând astfel mila si îndurarea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.
Isus care a murit si a inviat are puterea sa schimbe orice inima. El face minuni si in zilele noastre,pentru ca totul este sub controlul Lui!
Fiica noastra a plecat in vesnicie, cu acordul Lui. Pentru ea s-a ispravit alergarea aici pe pamant.Acum a mers sa-si primeasca cununa !
Ca mama, ma doare foarte mult acesta despartire, dar o am in minte de multi ani, pe sora Cruceru din Iasi. Atunci când am ascultat marturia ei, am fost foarte impresionata de maturitatea ei spirituala de care a dat dovada atunci cand sotul ei care a fost pastor in timpul regimului comunist, a fost ucis de securitate prin inscenarea unui accident de masina.
Fratii care atunci erau la inceputul lucrarii, astazi sunt mari predicatori, datorita faptului ca prin aceasta încercare au prins curaj de a evangheliza.
Biserica din Ipotesti avea sa treaca prin foarte multe dificutati cu autoritatile comuniste, dar am vegheat si am tinut piept celui rau, biruind spre Slava Domnului.
Biserica din Ipotesti a ramas o marturie vie prin tot ce face pentru Domnul. Copilul meu care a preluat dragostea pentru Domnul de la cei care au slujit si s-au jertfit înainte, a slujit lui Dumnezeu în grupul de lauda impreuna cu: Emilia, Edi, Ilie iar mai apoi si Monica Albu.
Chiar daca Ana nu mai este printre noi, lucrarea lui Dumnezeu merge inainte.Cercetati de aceasta grea încercare si de exemplul Anei, tinerii iau hotarari noi pentru Domnul, iar biserica se inmulteste!
Toate colegele Anei au fost iubite de ea si n-am auzit-o niciodata vorbind de rau pe vreuna dintre ele. Si eu tin la ele ca la copiii mei. M-as bucura sa aud despre fiecare dintre ele ca le merge bine si ca au luat bacalaureatul cu brio. Viata le va oferi si lor diferite surprize. Evenimetele neplacute însa, dor foarte tare si se vindeca greu! De aceia va doresc sa aveti parte numai de evenimente placute.
As vrea ca toti cei ce citesc aceste randuri sa-si indrepte privirea catre Domnul Isus, ce a murit pentru Ana, pentru mine si pentru voi toti.
Oricine ai fi; fata sau baiat, tanar sau tanara, m-as bucura sa stiu ca ti-ai predat viata lui Dumnezeu si ca El iti calauzeste fiecare pas.
Este un moment când trebuie sa-L cauti pe Domnul si acel moment este ASTAZI si ACUM !. Plecarea Anei ne-a aratat ca mâine poate sa nu mai fie !
De aceia: "Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi, chemati-L cata vreme este aproape!"
Dumnezeu sa binecuvanteze pe toti cei ce vor citi aceste randuri !
Mama Anei Magdalina Gavrilovici
De ce ai plecat ?
Imi plang mereu copilul
Care ne-a intristat
Si-mi rascolesc trecutul
De cand l-am leganat .
Durerea apasa groaznic
Pe-obrazul inlacrimat,
Copilul meu ; de ce-ai plecat ?
De ce-ai plecat ?
Gandul imi zboara spre tine,
Nu vreau sa-mi fie mai bine,
Dar zile în sir nu mai sunt eu;
Pe zi ce trece,imi e tot mai greu !
Astept sa ma urc in trenul ce vine indata
Plecarea mea va fi la "Tata" si la "fata",
Cand voi ajunge ; nu stiu niciodata,
Dar stiu ca m-asteapta o mare rasplata.
Iunie 2007
Asteptarea
Zadarnic astept nencetat
Sa vii de la scoala unde-ai plecat
Sa-mi spui fericita:
"Nici azi n-a fost greu"
Cu mine alaturi, a fost Dumnezeu !
Adesea privesc spre portita
Dorind s-o zaresc pe fetita
Dar ea nu mai vine...
Oricât as dori eu !
Te am doar pe Tine
Isus Domnul meu.
Cu gandul la ea
Si la tot ce-a facut,
Eu cred ca Domnului
Mult i-a placut.
Si-a dus-o acasa,
La loc fericit
Sa stea in odihna
Dormind linistit !
Iunie 2007
Pocainta
Cand necazul te-nfasoara
Grijuri multe ai de dus,
Fa-ti altar in odaita
Stai cu fata spre Isus.
Varsa-ti lacrima amara
Lui Isus cel vesnic viu
El ti-alina orice rana
Pana nu e prea tarziu.
Ia Scriptura si citeste
Hrana buna e în ea,
Cheamându-L pe Duhul Sfant
Mângaiere vei avea.
Pacea-ti va fi vesnic mare
Zilele in sarbatoare
Caci traim ca sa murim
Bine-i când ne pocaim.
Iunie 2007
Atunci ma gandeam ca Ana va pleca la facultate, se va casatori, sau se va duce la sora ei in America. Dar n-a fost asa. Ea a plecat la Tatal nostru, iar noi am ramas cu certurile noastre marunte.
Era foarte sensibila si de o finete rara, nu ne permitea sa discutam in prezenta ei despre o alta persoana care nu era de fata. Era foarte curata si ingrijita.
Când a ajuns la vârsta 16 ani, ii placea sa-si aranjeze parul la spate.Când o vedea, diriginta îi spunea glumind: "Ana; iar te-a batut vantul si te-a zburlit ? " Acest fel de aranjare a parului era la moda atunci, si ea, ca orice fata dealtfel, voia sa copie ceea ce era nou.
La vârsta de 17 ani, a luat însa legamant cu Domnul si viata ei s-a schimbat radical. Nu o mai interesa coafura! Îsi facea doar doua codite la spate, sau isi prindea parul intr-o coada. Acum era foarte decenta, fiind cu totul schimbata. Nu ii mai placea sa iasa in evidenta cu nici un lucru. Era un om ascuns in inima ei si foarte adanc in credinta.
Ca orice adolescent care isi dorea multe, se confrunta si cu neajunsuri. Discutand cu ea, am invatat-o sa astepte raspuns de la Domnul. Cand avea ceva bani de la surorile ei, sau din alte surse, ea nu uita niciodata sa dea partea Domnului.
Cand era de vreo 10-11 ani am discutat cu Ana ca sa dam ceva hainute la copiii aflati in nevoie.Ea era însa foarte legata de niste rochite primite din Anglia de la prietena noastra de familie, Norma. De aceia a început sa plânga sisa ma pârasca la surorile ei, ca ii duc lucrurile de acasa. Toate hainutele mici erau sortate si pregatite, dar nu aveam voie sa fac ce vreau cu ele.
Intr-o zi, am luat-o însa la dulap si i-am explicat spunându-i:"Ana, daca tu vei da lucrusoarele acestea care sunt deja mici pentru tine, chiar daca tii asa de mult la ele, Domnul Isus iti va trimite prin Norma altele pe masura ta !"
Desi n-a înteles atunci ce-am vrut sa-i spun, mi-a dat voie sa le pot instraina, oferindu-le în dar altor copii nevoiasi. In anul urmator sora Norma din Irlanda, a adus ajutoare pentru localitatea Ipotesti.
Pentru ca Anei ii era rusine sa aiba prea multe lucruri, atunci când aceste ajutoare au fost împartite, ea si-a ales numai ceea ce i-a trebuit.
Din acea zi, Ana a dat la saraci în fiecare an, hainutele mici, fiind încretzatoare ca Domnul are sa-i trimita altele pe masura ei.
Acest copil a crescut cu vorba buna, era cuminte si invata foarte bine. Din jurnalul ei am citit ca o obosea mult drumul pana la scoala si inapoi, dar invatatura ii placea foarte mult. Din clasa I-a,(de la varsta de 7 ani), ea a mers pe jos de la Ipotesti si pâna la Suceava în fiecare zi de scoala, pâna la vârsta de 18 ani si jumatate, cand Domnul Isus i-a dat odihna de care avea atata nevoie.
De multe ori dorea sa doarma cind venea acasa de la scoala, dar se intimpla ca ba venea o prietena, sau veneau la noi musafiri, sau latra cainele, sau niste copii se jucau in fata casei, si toate aceste lucruri o stresau. Seara se culca tarziu dupa ce îsi facea toate temele pentru a doua zi.
Sfirsiturilede saptamina erau foarte ocupate cu repetitii pentru grupul de lauda si închinare, orchesta, cor si tineret.
În ultima vreme,vorbea mult la telefonul mobil, pentru ca ea a dat calculatorul de acasa, pe motiv ca era vechi si nu-i placea sa-l mai vada pe birou. Altul nou nu am avut însa sansa sa-i cumparam.
Ne-a lasat asa cum se intampla la sah când ne asteptam cel mai putin. Un pion se elimina, iar regele si regina nu! Nu zic prin aceasta ca noi am fi mai importanti; dar prin faptul ca noi cei adulti am ramas si ea a plecat, înteleg ca Dumnezeu ne-a mai lasat aici, sa ne pocaim mai mult,învatând sa ne numaram bine zilele.
Toti dorim sa traim bine si sa ne construim o casa confortabila pe pamant, dar uitam deseori ca traim de fapt doar ca sa ne pregatim pentru moarte.
Eu am vorbit de multe ori cu Ana si i-am povestit ca ma-am rugt Domnului sa mor tanara, ca la inmormantarea mea sa vina lume multa, care sa asculte Evanghelia.
În aceasta vreme oamenii necredinciosi nu mai vin la Biserica, dar mult mai usor participa la înmormântari. Pentru ca doream foarte mult ca cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu sa auda Evanghelia,imi puneam intrebarea : Oare de ce Doamne nu ma vrei?
Dar tot eu imi gaseam raspunsul : Dumnezeu nu ma ia acum, poate pentru faptul ca am o mama in varsta care are nevoie de ajutorul meu! Poate ca Ana Maria, nu s-ar fi descurcat fara mama ( ea fiind foarte sensibila). Nu stiu care a fost adevaratul motiv pentru care Dumnezueu numi-a ascultat rugaciunea mea, dar Domnul a ales-o pe ea.
Aceasta evanghelizare de patru zile care s-a desfasurat la serviciile de priveghi si înmormântare, poate n-ar fi avut loc în biserica din Ipotesti, iar colegii Anei, care acum termina clasa a XII-a nu ar fi auzit si vazut cum este la noi la Biserica altfel.
Desi unii oameni ne considera sectanti, încercarea prin care noi am trecut a aratat tuturor, ca de fapt suntem o familie spirituala unita. Desi înca mai traim pe pamântul acesta plin de necazuri , din punct de vedere spiritual apartinem unei alte lumi. Noi avem o lume viitoare dupa care tanjim, asteptând sa traim vesnic cu Domnul nostru, care S-a dus sa ne pregateasca loc. Pentru ca acest loc este pregatit deja, depinde ce facem ca sa-l meritam.
Pentru ca faptele noastre bune, nu sunt decât ca o carpa murdara inaintea lui Dumnezeu, ce-ar trebui sa facem ? Sa traim in credinta si cu frica de Dumnezeu, nu dupa firea noastra. Sa nu ne amagim doar cu multumirea ca am mai facut cate o fapta buna si apoi sa traim în nepasare.
Un om care traieste pentru Dumnezeu trebuie sa fie altruist, gata sa împarta cu altii, ceea ce a primit. Daca este egoist,Domnul nu-i poate da binecuvintarea Lui. Celor ce vor birui, traind si slujind asa cum asteapta Dumnezeu, El le va da cununa vietii.
Noi, pamantenii, suntem foarte fricosi. Lui Dumnezeu nu-i plac însa astfel de oameni. El vrea sa fim plini de ravna pentru Domnul si sa-L slujim cu inima curata.
Ana, care ne-a dat atatea bucurii si satisfactii pe pamant, ne-a intristat profund cand a plecat odata pentru totdeauna din casa noastra. Atunci când a plecat la Conferinta " Peniel " de la Arad, si-a luat in graba ramas bun de la noi. Cu doua zile inainte de conferinta era foarte preocupata de plecare. Cand mi-a spus ca mai are o zi si pleaca ii straluceau ochii de bucurie.
Si-a pregatit bagajele cu mare grija si a dat multe telefoane. Cand sa plece, i-am dat minimul posibil din banii de cheltuiala, explicandu-i situatia noastra financiara. Era la aproape o saptamana dupa Pasti, în sezonul de insamantari agricole si facusem multe cheltuieli.Cu toate acestea însa, am facut tot posibilul sa poata participa la acesta Conferinta.
Avea si ea o mica economie, si s-a hotarat sa plece cu Monica, Olivia, Adi si Gabi cu masina pe motiv ca ar fi mai ieftin. Am aflat ca Adi Lupascu ar fi cautat pasageri de drum. Asa ca Gabi Gulei si-a pus masina in slujba Domnului si plecarea era programata.
Inainte de plecare Ana a mers la Anca Hreniuc si la Simona Gulei sa-si ia ramas bun.A trecut si pe la bunica ei si i-a spus ca pleaca la o conferinta.Dupa aceea s-a intors si si-a pregatit pachetelul pentru drum.
Cand a venit masina la poarta, sotul a ramas pe ganduri vazand doi tineri care o asteptau pe Ana, dar ea l-a linistit spunand ca totul e bine, pentru ca ei stiu sa conduca un autoturism chiar daca sunt soferi incepatori. I-am urat in graba :" drum bun " caci eram ocupata cu treburile gospodaresti. Ea mi-a spus doar: "Roaga-te pentru noi!" si au plecat dupa Monica Andronic.
Vineri noaptea nu am putut sa dorm intre orele 3- 7 dimineata si m-am framantat foarte tare. Mintea mea nu s-a gandit nici o clipa ca poate sa i se intample ceva rau tocmai Anei. M-am verificat, mi-am pus intrebari, m-am gandit ca mama mea e mai bine cu sanatatea decat era, fetele din strainatate erau bine caci m-au sunat, dar nici o secunda nu ma gandisem ca ma asteapta asa o incercare cumplita.
Copilul nostru iubit de Dumnezeu, inzestrat cu atâtea calitati si daruri ale Duhului Sfant, era pregatit pentru misiune si plin de râvna pentru Dumnezeu. Voia sa faca multe in Biserica Baptista din Ipotesti dar era prea tanara. Dumnezeu a ales însa lucrurile slabe, ca sa le faca de rusine pe cele tari. Un copil neinsemnat in ochii oamenilor a putut sa faca o lucrare programata de Dumnezeu in vesnicie.
Plangem de dorul ei dar nu plangem cu disperare ca sa nu-L suparam pe Domnul. Daca putem sa facem ceva de aici inainte este sa ne rugam pentru toti colegii Anei, elevii clasei a XII-a F si pentru diriginta acestora, Gabriela Stefancu, considerata o a doua mama pentru ei.
Credem din toata inima ca prietena Anei si colega ei de banca, Catti, nu va ajunge calugarita sa fie o roaba Domnului izolata de lume si imbracata in negru toata viata.
Domnul iubeste oamenii, si doreste ca ei sa se bucure de viata. Lui Dumnezeu îi place de cei care lupta pentru ca aproapele sa aiba pace in suflet, si-i ajuta sa poata da Slava Domnului in orice vreme. Nu doreste ca oamenii sa se inchida dupa ziduri si sa traiasca dupa legi facute de oameni.
Indiferent însa unde traiesc, numai "Cei cu inima curata vor vedea pe Dumnezeu!" Curatia de inima nu are legatura cu mancarea sau îmbracamintea ,sau cu forma de închinare, ci porneste dintr-un cuget si se capata prin credinta.
As dori tare mult ca prietena Anei, Catti, sa ne viziteze mai des. De asemeni dorim ca Cecilia sa reconsidere dorinta de a ajunge fotomodel, deoarece ea nu-si da seama acum de riscul meseriei. Fotomodelele la un moment dat vor trebui sa treaca prin situatii de multe ori nedorite. Vor avea multe rivale, si odata ce nu ai pace launtrica, nu poti fi fericita, iar adevarata frumusete si stralucire vine din interior. Poti fi fiica Celui Prea Inalt; El nu pune conditii, El nu se supara, El te va lumina; tu vei face un pas spre Dumnezeu si El va face doi catre tine.
Dragostea divina este mai dulce decat dragostea pamanteasca. Domnul Insusi se va ingriji de Cecilia daca va dori sa-L urmeze. Asa s-o ajute Dumnezeu !
Pentru Andreia (Deia): lui Dumnezeu ii place o inima franta si zdrobita deoarece acesteia ii poate vorbi mai bine, caci inima rea si necredincioasa nu poate fi receptiva la Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu.
Ana ar fi vrut pentru Larisa tot ce-i mai bun din lume si cred ca, daca ea se va gandi la tot ce-a fost, ii va urma exemplul.
Toate va veti casatori, dar depinde cu cine. Cereti de la Domnul baieti credinciosi care sa nu va insele, sa nu fie betivi sau fumatori. Merita pentru acest lucru sa va rugati Domnului; sunt si alte lucruri pe care puteti sa le cereti de la Dumnezeu, dar toate trebuiesc cerute cu credinta.
Mantuirea sufletului e pe primul plan pentru ca nu traim vesnic pe pamant. Nu toti mor la 18 ani, asa cum nu toti traiesc pana la 80 de ani.
Ne dorim viata, dar de multe ori uitam ca ziua de maine nu este a noastra. De aceia, trebuie sa ne pregatimn pentru moarte, stiind ca acolo e vesnicia. Constiinta nu moare. Ea te condamna pentru ca Dumnezeu a pus in om gandul vesniciei si a trimis pe Fiul Sau, sa moara pentru noi si sa ne pregateasca un loc în împaratia Sa.
Nu putem sa fim nepasatori fata de aceasta bunatate a lui Dumnezeu.
Eu am pierdut o fiica si imi este greu, dar Dumnezeu avea un singur Fiu pe care L-a trimis in lumea aceasta murdarita de pacat, pentru ca sa se identifice cu orice muritor. Desi era fara pacat, oamenii L-au condamnat la moarte, pentru ca S-a declarat a fi "Fiul Celui Prea Inalt !
De pe cruce,însa El S-a rugat: "Tata iarta-i ca nu stiu ce fac", cerând astfel mila si îndurarea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.
Isus care a murit si a inviat are puterea sa schimbe orice inima. El face minuni si in zilele noastre,pentru ca totul este sub controlul Lui!
Fiica noastra a plecat in vesnicie, cu acordul Lui. Pentru ea s-a ispravit alergarea aici pe pamant.Acum a mers sa-si primeasca cununa !
Ca mama, ma doare foarte mult acesta despartire, dar o am in minte de multi ani, pe sora Cruceru din Iasi. Atunci când am ascultat marturia ei, am fost foarte impresionata de maturitatea ei spirituala de care a dat dovada atunci cand sotul ei care a fost pastor in timpul regimului comunist, a fost ucis de securitate prin inscenarea unui accident de masina.
Fratii care atunci erau la inceputul lucrarii, astazi sunt mari predicatori, datorita faptului ca prin aceasta încercare au prins curaj de a evangheliza.
Biserica din Ipotesti avea sa treaca prin foarte multe dificutati cu autoritatile comuniste, dar am vegheat si am tinut piept celui rau, biruind spre Slava Domnului.
Biserica din Ipotesti a ramas o marturie vie prin tot ce face pentru Domnul. Copilul meu care a preluat dragostea pentru Domnul de la cei care au slujit si s-au jertfit înainte, a slujit lui Dumnezeu în grupul de lauda impreuna cu: Emilia, Edi, Ilie iar mai apoi si Monica Albu.
Chiar daca Ana nu mai este printre noi, lucrarea lui Dumnezeu merge inainte.Cercetati de aceasta grea încercare si de exemplul Anei, tinerii iau hotarari noi pentru Domnul, iar biserica se inmulteste!
Toate colegele Anei au fost iubite de ea si n-am auzit-o niciodata vorbind de rau pe vreuna dintre ele. Si eu tin la ele ca la copiii mei. M-as bucura sa aud despre fiecare dintre ele ca le merge bine si ca au luat bacalaureatul cu brio. Viata le va oferi si lor diferite surprize. Evenimetele neplacute însa, dor foarte tare si se vindeca greu! De aceia va doresc sa aveti parte numai de evenimente placute.
As vrea ca toti cei ce citesc aceste randuri sa-si indrepte privirea catre Domnul Isus, ce a murit pentru Ana, pentru mine si pentru voi toti.
Oricine ai fi; fata sau baiat, tanar sau tanara, m-as bucura sa stiu ca ti-ai predat viata lui Dumnezeu si ca El iti calauzeste fiecare pas.
Este un moment când trebuie sa-L cauti pe Domnul si acel moment este ASTAZI si ACUM !. Plecarea Anei ne-a aratat ca mâine poate sa nu mai fie !
De aceia: "Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi, chemati-L cata vreme este aproape!"
Dumnezeu sa binecuvanteze pe toti cei ce vor citi aceste randuri !
Mama Anei Magdalina Gavrilovici
De ce ai plecat ?
Imi plang mereu copilul
Care ne-a intristat
Si-mi rascolesc trecutul
De cand l-am leganat .
Durerea apasa groaznic
Pe-obrazul inlacrimat,
Copilul meu ; de ce-ai plecat ?
De ce-ai plecat ?
Gandul imi zboara spre tine,
Nu vreau sa-mi fie mai bine,
Dar zile în sir nu mai sunt eu;
Pe zi ce trece,imi e tot mai greu !
Astept sa ma urc in trenul ce vine indata
Plecarea mea va fi la "Tata" si la "fata",
Cand voi ajunge ; nu stiu niciodata,
Dar stiu ca m-asteapta o mare rasplata.
Iunie 2007
Asteptarea
Zadarnic astept nencetat
Sa vii de la scoala unde-ai plecat
Sa-mi spui fericita:
"Nici azi n-a fost greu"
Cu mine alaturi, a fost Dumnezeu !
Adesea privesc spre portita
Dorind s-o zaresc pe fetita
Dar ea nu mai vine...
Oricât as dori eu !
Te am doar pe Tine
Isus Domnul meu.
Cu gandul la ea
Si la tot ce-a facut,
Eu cred ca Domnului
Mult i-a placut.
Si-a dus-o acasa,
La loc fericit
Sa stea in odihna
Dormind linistit !
Iunie 2007
Pocainta
Cand necazul te-nfasoara
Grijuri multe ai de dus,
Fa-ti altar in odaita
Stai cu fata spre Isus.
Varsa-ti lacrima amara
Lui Isus cel vesnic viu
El ti-alina orice rana
Pana nu e prea tarziu.
Ia Scriptura si citeste
Hrana buna e în ea,
Cheamându-L pe Duhul Sfant
Mângaiere vei avea.
Pacea-ti va fi vesnic mare
Zilele in sarbatoare
Caci traim ca sa murim
Bine-i când ne pocaim.
Iunie 2007
Statistici
- Vizualizări: 6872
- Export PDF: 2
- Comentarii: 9
Opțiuni
Sunt impresionata de ce viata plina a avut Ana:) nu o cunoasteam.....am fost si eu la conferinta..tot cu masina..eram 7 oameni...avand un Ford de7 locuri...am avut si noi multe peripetii..sa le spun asa...knd a dat la televizor accidentul,reporterii nu s-au exrimat bine si au spus k fata era din Sighisoara..eu fiind din sighisoara..am fost sunata intruna sa fiu intrebata daca am murit..am avut telefonul inchis in momentul ala..parintii mei au vazut la televizor si au fost foarte speriati...mama fiind bolnava de aproape 17 ani iar eu fiind mezina familiei..intr-un tarziu am rsp la telefon si am auzit un oftat ca si o usurare din partea tatalui meu...eram ingrozita knd am auzit...in masina se simtea tensiune frica si ingandurare...mama soferului fiind prorocita ne-a sunat in dupamiaza de duminik inainte de accident sa se asigure k suntem bine..inainte de peniel s-a spus intr-o descoperire ca va fi varsare de sange...
Cand am ajuns acasa am intrat pe internet...multi intrau pe mine si spuneau k au crezut ca eu am murit...asta ma ingrozea...pana am vb cu mama..dupa cum am observat si dv ati avut o relatie stransa cu ANA..la fel am si eu cu mama,ma linistit spunandu-mi ca fiecare are un anumit scop in viata,si un anumit nr de zile dat de EL..toate se petrec spre binele nostru,nu am inteles exact ce a vrut sa zica..dar cu zilele realizam cat de departe sunt de EL,desi eu ma vedeam aproape si cei din jur ma stiau la fel..fiind voluntara la o fundatie crestina..mi-am dedicat enorm de mult din timpul meu liber...cand puteam face altceva mai distractiv sau de genul..
intram pe profilul de hi5 al Anei zilnic,se vede din poze cat de inocenta poate fi..era 100% pentru Domnul..ceea ce ma ajutat sa inteleg ce am de facut,am inceput sa renunt la lucrurile care ma duceau spre lume si facandu-mi timp pt Domnul,am legat prietenii cu crestini care inca sunt foarte stranse..multumesc Domnului!
In vara asta n bistrita in timpul unei predici mi-am dat seama cat de urgent trebuie sa pun in aplicare schimbarea,si nu trebuie sa o iau treptat ci trebuie sa o iau direct...mi-m propus in iulie timp de 2 saptamani sa ma schimb..am reusit:) nu am cazut in nici o ispita,am doar prietenii semnificative,am o relatie pe zi ce trece mai stransa cu EL! ink fac munca voluntariata..sunt clasa a12a si am in plan sa fac asistenta sociala si tot ce voi face sa fie in numele Lui!Ma simt asa de bine langa EL!
si de nu era ANA poate nu intelegeam curand cat de aproape poate fi sfarsitul....multumesc Domnului pt tot!
Iar pe dv va felicit ca sunteti un exemplu pt cei din jur prin credinta pe care o aveti:) fiti binecuvantata si familia dv! Si nu uitati fiecare lucru fie rau fie bun se intampla spre binele omenirii:)
Domnul sa va mangaie si sa va intareasca in nadejdea revederii.Cred ca e deosebit de greu...am experimentat asta cand, in urma cu aproape 2 ani, o tanara credincioasa de 16 ani-pregatita!, a trecut la Domnul, incurajandu-si si parintii sa nu se tulbure pt. ca ea pleaca la Tatal.Mie inca mi-e dor de ea...dar parintilor (inima se leaga mai mult de cer si valorile se reaseaza)?!
Am citit toate resursele despre Ana si am folosit marturiile despre ea ca indemn pt. cineva de varsta ei. Eu sunt foarte miscata de articolele scrise despre ea. M-a bucurat ca ati scris si dumneavoastra despre Ana. Am plans cand am citit pe net vestea si de atunci Ana a ramas in mintea mea (din poza razbate frumusetea, dar si finetea si sfintenia ei). Ati fost binecuvantata sa aveti o astfel de fiica, azi cand atatea mame suspina si gem din cauza starii copiilor....
D-zeu sa va mangaie in continuare. Ma numesc Alina si as vrea sa va spun ca D-zeu va iubeste tare mult draga sora, sa nu uitati asta. Stiu ca va este greu prin ceea ce ati trecut si inca mai treceti, ca asa ceva nu se uita usor.Am trecut si eu prin asa ceva acu 2 ani cand nepotul meu de 19 ani a murit intr-un accident de masina in localitatea Fundatura jud Cluj. NU pot sa descriu acele momente prin care a trecut familia. Apoi la nici 2 luni avea sa plece la cele vesnice bunicul lui si tatal lui sa imbolnavit psihic. De noi e un amre har ca suntem crestini si Ana Maria il slujea pe D-l. Nu pot sa uit nici in urma cu 5 ani cand D-l avea sa il duca la cele vesnice pe unchiul meu de 54 de ani, care a facut un stoc cardiac in apele Adriatice.
Dar D-l ne-a dat putere sa trecem peste toate si multumim Lui pt toate si multumim ca suntem langa D-l si nu ne-am lasat de El si nici El nu ne-a lasat. D-l sa fie cu dvs. Aly
..stiu ca va este greu si cred k pierderea Anei va frant inima dar sora..pt Ana moartea a fost un castig..caci Domnul a dorit-o cu ardoare pentru EL..deci nu fi trista iubita mea sora..fii plina de speranta caci in ziua aceea mareata o veti revedea pe Ana..luptati-va pentu tinta aceasta..ISUS..ANA..mi-a inpirat tarie..si cred k nu numai mie..de aceea o voi iubi mereu..iar pentru colega Anei..sa te calugaresti nu e o solutie..scumpa mea..Isus a trait printre oamenii nu s-a ferit de ei..a murit pe cruce in vazul tuturor..si pentru toti..EL nu vrea ca tu sa duci o viata ascunsa dupa ziduri ca o roaba..Isus vrea sa duci o viata smerita..traita in dragoste si daruire..PT EL..sa vorbesti oamenilor despre dragostea lui..caci iubirea LUI te va ajuta sa invingi orice ispita..fuga de lume nu e o solutie.Domnul sa va binecuvanteze,AMIN
fiti fericiti ca a plecat la Dl!cunosc atitea mame indurerate ai caror copii au murit fara sa-L cunoasca. Ma rog sa fiti intariti ,sa aveti puterea prin aceasta suferinta sa priviti dincolo.RUGATI-VA pt noi,pt mame care au copii razvratiti,impietriti.DL sa fie cu voi !
D-ZEU sa va intareasca si nu uitati ca aveti o nanezde ca odata va veti intilni cu fiica voastra
vreau sa va spun ca anul acesta in iulie 2009,am mers si eu acasa la ana maria,in camera ei,la mormant,dar mai ales am mers in odaitza celei prin care Domnul Isus mia schimbat viatza,si vreau sa va spun ca in viatza asta nu mai astept altceva decat Cerul Domnului Isus,si ca am nadejdea si credintza ca EL sa ma foloseasca cum a folosito pe Ana,in ce mod stie EL,ACASA este un taram a LUI HRISTOS si tot se va schimba cand voi ajunge acolo
dumnezeu ma cercetat prin viata acestei fete si prin lucrarile pe care le a facut dumnezeu sa va mangaie
spre deosebire de atatia tineri care mor fara sa fie mantuiti, Ana a plecat in fericire vesnica.......si in scurta ei umblare pe acest pamant a adus roada pentru Domnul nostru.
Domnul sa va mangaie inimile, El care va cunoaste intristarea poate mangaia ca nimeni altul!
sa fiti binecuvantati!