Îl auzi cum bate la ușă?
Autor: Claude Houde  |  Album: Diverse  |  Tematica: Umblarea creștină
Resursa adaugata de resursecrestine in 27/02/2017
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot

    Isus a confruntat biserica din Laodicea, aceasta reprezintă Biserica din vremurile din urmă. El i-a dat o avertizare care se întinde peste secole pentru a ne vorbi mie și ție astăzi: „Dacă nu te pocăiești, Eu te voi vărsa din gura Mea” (vezi Apocalipsa 3:16). Cât de uluitoare cuvintele acestea!

    Care este delictul, păcatul neimaginabil comis de Biserica modernă? Ascultă cuvintele Aceluia care, mai presus de orice, caută credința noastră, încrederea noastră, predarea noastră: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot.... Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te! Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:15, 19-20).

    Acest pasaj din Scriptură, atât de des citat, nu se adresează unei lumi pierdute care are nevoie să „îl primească pe Isus”. Dimpotrivă, este o chemare directă și solemnă adresată credincioșilor care trândăvesc leneși pe patul indiferenței, destul de mulțumiți de ei înșiși și de ceea ce au.

    Această generație a fost orbită diabolic la revelația spirituală că fără o credință arzătoare este imposibil să fim plăcuți Lui. Isus în mod literal și dramatic stă în afara ușii unei Biserici autonome care se încrede în metodele, strategiile, în schimbările revoluționare de paradigme și în tactici împrumutate din piața seculară. El își ridică glasul: „Lasă-mă înăuntru! Pocăiește-te! Întoarce-te de la aceste puțuri sparte care nu oferă apă vie! Eu chem un popor care va umbla în credință, a cărui încredere și siguranță se va ține strâns legată numai de promisiunile Mele. Eu tânjesc după un popor a cărui credință îi va permite să vadă invizibilul, să creadă incredibilul, și să primească imposibilul!”

 

    Sursa: www.worldchallenge.org

Ezechiel 16:49 Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit.

Soră Mada dacă mă întrebaţi care era nelegiuirea Sodomei , eu vă răspundeam că sodomia, dar Dumnezeu ne spune că rădăcina sodomiei e: îngânfarea, trăirea în belşug, trăirea într-o linişte nepăsătoare şi nepăsarea faţă de cel lipsit( de mântuire). Aceste caracteristici le găsim la biserica din ţările dezvoltate, De aceea şi eu susţin cu tărie faptul că mesajul lui Dumnezeu pentru biserica din ultimul veac este acesta:

„Lasă-mă înăuntru! Pocăiește-te! Întoarce-te de la aceste puțuri sparte care nu oferă apă vie! Eu chem un popor care va umbla în credință, a cărui încredere și siguranță se va ține strâns legată numai de promisiunile Mele. Eu tânjesc după un popor a cărui credință îi va permite să vadă invizibilul, să creadă incredibilul, și să primească imposibilul!”

La mesajul acesta pozitiv mai trebuie adăugat un mesaj negativ: ,,Dacă nu vrei să te pocăieşti vei păţii ce a păţit Fica Sionului de pe vremea lui Ieremia şi vei păţi ca femei stricată din Ap. 18:7 ( care are aceleaşi caracteristici ca fica Sodomei).

Ştiu că atenţionările de felul acesta au puterea să ne îngrozească, de aceea dacă vre-un îngrozit întreabă: fraţilor ce să facem? Răspunsul lui Petru nu mai are forţa să ne scoată de sub mânia lui Dumnezeu, că pentru noi a crede în Domnul Isus este tot una cu a face semnul sfintei cruci: un act mistic, prin care credem, că, dacă-l facem, Dumnezeu ne sfinţeşte chiar dacă nu ne lăsăm de păcatele noastre. Asta e o credinţă idolatră, că numai idoli oferă mântuirea din păcat fără pocainţă de păcat.

Trebuie să dezgropăm credinţa autentică în Domnul Isus, acea credinţă prin care Domnul Isus este repus în toate drepturile pe care le are asupra Biserici lui răscumpărate. Că Biserica Lui astăzi este condusă de oameni fără Dumnezeu, exceptile nu contează exact cum nu au contat Iosiv şi Nicodim pentru conducerea Sinedrului.
De aceea în relaţia mea cu biserica eu sunt ca Simeon în relaţia cu templu, fac parte din ea dar nu vreau să iau parte la la păcatele ei, mai degrabă le osândesc. De aceea fac ceea ce fac.

Mulţumesc soră Mada pentru material că e pentru vremea noastră. Har şi pace de la Dumnezeu.

Adăugat în 28/02/2017 de pascaioan
Statistici
  • Vizualizări: 1630
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni