"... și se va abate de la căile lui rele" - Abuzul spiritual (I)
Autor: Teofil Gavril  |  Album: Căi rele  |  Tematica: 2Cronici 7:14
Resursa adaugata de resursecrestine in 25/10/2015
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 3 voturi

Abuzul spiritual se produce atunci când, o persoană cu autoritate spirituală, se poartă urât cu o altă persoană, datorită unor aspecte ce țin de viața spirituală, rezultatul fiind reducerea vitalității spirituale și a maturizării acelei persoane. Asta e definirea aproximativă, dată de David Johnson în cartea The Subtle Power of Spiritual Abuse, dacă mi-am amintit bine.

Acum voi încerca să descriu ce este abuzul spiritual mai „pe românește”, folosind termeni „de-ai noștri” mai nepretențioși. Abuzul spiritual se produce atunci când o persoană se află în situația pe care o critică Petru, în prima sa scrisoare . Adică, atunci când o persoană cu autoritate spirituală, devine stăpân nu păstor. Orice abatere de la metoda recomandată de Dumnezeu pentru păstorire, poate să se transforme în abuz spiritual repede. Slujirea de silă, slujirea pentru câștig financiar sau de prestigiu, slujirea cu mândrie, slujirea din poziția de stăpâni.

Traducem din nou. Folosirea poziției spirituale, pentru a îi manipula pe ceilalți în folosul tău, se numește abuz spiritual. Să dăm câteva exemple pentru o înțelegere mai clară. Dacă un păstor, folosește vinovăția pentru a îi determina pe oameni să frecventeze biserica, sau să se implice în misiune sau să dea bani pentru mai știu eu ce lucrări ale bisericii, atunci e abuz spiritual. E o cale ușoară de a atinge scopul și se bazează pe autoritatea spirituală și în același timp pe imaturitatea spirituală a celor păstoriți.

Abuzul spiritual și legalismul sunt cei mai buni prieteni. Nu? Cum ai putea să abuzezi pe cineva, dacă nu ai avea bici sau o armă, ceva cu care să ameninți sau să lovești dacă este cazul? Legalismul, dacă ar fi să îi dăm cea mai ușoară definire este situația în care te bazezi pe propriile eforturi, pentru a câștiga acceptarea lui Dumnezeu. Legalismul înseamnă a trăi în fire.

Așadar. Un abuzator spiritual, va folosi de îndată legea, pentru a forța mai brutal sau mai delicat, pe cei peste care are autoritate, să se miște în direcția dorită de el. E mult mai ușor să îi faci pe cei „de sub tine” să îți știe de frică și să îi mâni unde vrei, decât să mergi înaintea lor ca un păstor. Situația asta îți permite „să spargi semințe” când păstorești, pentru că nimeni nu mișcă de sub cuvântul tău.

Poate veți crede că abuzul spiritual îl poate face doar păstorul sau preotul, asupra turmei, dar nu este așa. Se întâmplă adesea între soți, între părinți și copii, între diferiți frați, între consilieri și consiliați, între misionari și cei „misionați” și în alte situații. A, încă un caz des întâlnit. Între învățătorii de copii de la biserică și copii. Adesea aud, „dacă nu stai cuminte te va arunca Domnul Isus în foc”. Sau: „dacă ești un copil cuminte Domnul Isus te va duce în rai”. E abuz spiritual cu diplomă.

Mulți oameni au simptomele abuzului spiritual, dar habar nu au că așa se întâmplă. Abuzul spiritual nu lasă vânătăi fizice și nici nu este așa ușor de detectat, pentru că oamenii nu au auzit prea mulți despre boala asta. Domnul Isus face chemarea: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” Dar în puține biserici actuale se găsește odihnă. De ce? De ce există o presiune permanentă de a ne ridica la înălțimea unor standarde religioase? De ce bisericile devin un fel de lagăre de muncă spirituală forțată?

Biserica adesea devine în loc de casă de rugăciune, un urmăritor aspru al credincioșilor, un vânător de greșeli și desigur, un pedepsitor de greșeli. În loc să devină loc de odihnă devine loc de judecată, de pedepsire, de instrucție. În loc să plecăm odihniți și hrăniți plecăm condamnați, stresați, abuzați. Nu e acesta Hristosul, nu aceasta e menirea bisericii. O biserică de acest fel este una în care oamenii sunt abuzați și acei oameni ar trebui să își ridice semne de întrebare.

De obicei puteți lua pulsul abuzurilor spirituale, atunci când vreun om păcătos vine la biserică și vrea să se pocăiască. Atunci se vede foarte clar dacă există constrângere, condiții, standarde religioase, cerințe suplimentare și chiar respingere. Am văzut și auzit despre cazuri în care unii au fost considerați „neeligibili” pentru a se pocăi, că „bețivul ăsta niciodată nu o să se lase” sau „femeia asta nu se va pocăi niciodată”. Asta spune legea religioasă, limitează oamenii, șansele lor, limitează și pe Dumnezeu să schimbe oamenii. Evaluăm noi, specialiștii și dăm verdictul. Nu este acesta un abuz?

Multe abuzuri au loc în biserici. În unele abuzurile spirituale se cumulează cu cele ritualice. Am văzut oameni executând tot felul de pedepse impuse de cei cu autoritate spirituală...

 

    Sursa

Andrei permite-mi un comentariu.
Deacord ca sunt pline bisericile de oameni firesti pusi in slujba, oameni ce "vor sta pe scaun" de pastor dar nu vor fi niciodata pastori.
David scrie un lucru despre care n-am auzit nici o predica:
"Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul de la ea" Trendul generatiei tinere e de a nu mai accepta nici o dojenire.
Cred ca problema nu e atitudinea coercitiv punitiva adoptata (atitudine necesara - În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.") ci problema e ca aceasta atitudine e luata de oameni firesti ce folosesc aceste necesitati ca mijloc de razbunare sau de a-si pastra scaunul.
John Piper scria: Therefore, a spiritual leader must be a person who has strong confidence in the sovereign goodness of God to work everything together for his good. Otherwise, he will inevitably fall into the trap of manipulating circumstances and exploiting people in order to secure for himself a happy future which he is not certain God will provide.
De fiecare data cand citesc astfel de articole realizez ca nimeni nu va "detrona" un astfel de pastor in urma citirii unui articol scris dintr-o dorinta legitima de a fi pastorit corect, desi ar trebui sa o faca, pe cand multi vor avea un argument in plus de a nu se supune unei autoritati pastorale legitime/biblice, exercitatate corect. Mult har!
Adăugat în 27/10/2015 de DariusM
trist dar adevarat!
Andrei nu stiu ce cazuri te-au determinat sa scrii acest material,dar cred ca sunt multe biserici unde" cei inaltati" in conducere sub un pretext sau altul ajung sa se poarte cu cei pastoriti sau cu ceilalti colaboratori intr-un mod "nefratesc"pretinzand ca doar ei cunosc si vor binele mieluseilor ,oitelor si oilor, ascultare deplina,netinand cont de promisiunea Domnului Isus ca El isi va zidi Biserica .Nici nu trebuie sa ne miram de aceste manifestari,au fost si vor fi,fiind prezise de Bunul Pastor ca se vor intampla mai ales in vremurile de pe urma pe care le traim, deaceea trebuie veghere si curatie la nivel de gandire si actiune pentru a nu defaima sau profita de pe urma celor micuti.Parca prea mult se profita uneori de pe urma pensionarilor din biserici sau a celor care dau mereu din castigul lor fara a se calcula necesitatea si oportunitatea unor evenimente.Expresii de felul "si nu esti de accord cu evanghelizarea",cand se cunosc stari care Il impiedica pe Dumnezeu sa lucreze prin noi,se intalnesc tot mai des,"sau daca nu esti de accord da-ti demisia ",cand este vorba de incredintati personale.Toti vom da socoteala si cei care pastoresc dar si cei pastoriti pentru ca nu ducem lipsa de cunostinta si parghii pentru stoparea unor abuzuri.
Multa intelepciune si rabdare este nevoie.!
Adăugat în 28/10/2015 de vasilicabalan12
Autorul editorialului, precum vedeți, este Teofil Gavril.
Domnul să fie slăvit!
Adăugat în 30/10/2015 de VJAndrei
Se pare că suntem făcuți, cei mai mulți, să fim păstoriți. Păstorirea corectă, Dumnezeiască, trebuie să aducă liniștire, siguranță și ocrotire dar și hrană bine aleasă și neartificială cu bucate grase și miezoase.

Oamenii aș putea spune că tânjesc după lideri biblici. E și multă răzvrătire dar cei mai mulți credincioși s-ar supune bucuroși unor păstori, le e dor de ei, tânjesc după ei în lumea asta zbuciumată. E nevoie ca și liderii și membrii bisericilor să privească la Hristos și să devină ce El.
Adăugat în 30/10/2015 de rofilu
Multă pace,
Articol minunat, adevărat și-atât de trist, realitatea jalnică în cuvinte.
Cred că este binevenită această poezie...Păstorul Bun, păstorii răi....pentru a elabora și mai mult starea jalnică a unor păstori, adevărata față a celor mai multe biserici.
Mulțumesc și multe binecuvântări. Un feedback ar fi binevenit.


Păstorul Bun, păstorii răi...



E uşor a predica, e uşor a fi păstor când nimic nu ai a spune, e ușor...dar ce rușine,
Înşirând cuvinte goale, cuvinte reci, cuvinte fără de putere...înşirându-te pe tine.
Să fi plăcut tu asta vrei, să fi iubit şi popular, orişicând, de orișicine...ce ruşine,
De fapt nimic n-ai spus nimica niciodat la nimeni, nimicuri doar ai spus, gunoaie.
Nimicuri, vorbe goale de la tine, vorbe-n vânt, de aceea nu e Duh și nu-i putere,
Nu-i Duhul Sfânt în Casa Mea, nici Duhul Sfânt azi peste turmă, să-ți fie azi rușine,
Plăcut tu vrei să fi de cei ce azi te laudă şi-nstrună azi îţi cântă, de aceea n-ai putere,
E uşor şi-a fost uşor, e uşor să fi păstor când toţi te laudă, e uşor dar ce rușine.


E uşor a predica, e uşor a fi păstor când Isus nu-ţi e Stăpân şi pe El tu nu-l cunoşti,
Când Isus nu-ţi este Domn şi de El tu nu asculţi, când de El tu nu te temi...e uşor,
Rătăceşti, rătăcești şi pierzi mereu, risipeşti pe-a-Sale oi, turma Lui tu prăpădeşti,
Turma Lui tu risipeşti, zi de zi și an de an, turma Lui tu azi o pierzi...ce ușor.
Te mai crezi și cineva, măcar că nu ești nimic şi nimica nu vei fi dacă nu te pocăieşti,
E uşor a predica când eşti mândru şi fălos şi făţarnic mai şi eşti, făr' rușine...e ușor,
Pocăința-i lucru greu, de vorbit e mai ușor, când să-arăți e mult mai greu, asta ești,
Pocăința și smerenia, dragostea se văd și ele mai târziu, de ești greu, de ești…ușor.


Te mai porţi ca şi-un Tiran, făr de milă şi-ndurare de-ai ajuns să fi azi Zbir...ce ruşine,
Fără dragoste, iertare, de cei slabi de lângă tine, rob ai fost azi ești stăpân...ce rușine,
Stăpânești azi peste turmă ca și-un hoț sau un tâlhar, făr’ de milă sau rușine,
Făr’ de inimă sau suflet faci tu astea-n Casa Mea, nu ți-e frică, n-ai rușine ?
Ai mare grijă tu ce astăzi turma-Mi paşti, ce astăzi o conduci şi-o porţi, ai mare grijă,
Eu viaţa pentru ea Mi-am dat, Mi-e tare scumpă şi Mi-e dragă. De ce o risipești ?
O risipeşti şi hrană nu îi dai la vreme, pe cea pierdută n-o mai cauţi, n-ai grijă,
Nu cauți să vindeci azi pe cea bolnavă, nu întăreşti pe cea ce este slabă, le risipești.


Pe cea rănită astăzi n-o mai legi, o laşi să sângereze și să moară, n-o mai iubești,
‘Napoi tu n-o aduci pe cea care-i pierdută, tu astăzi n-o mai cauţi, n-o mai iubești.
Te-ai tocmit la Mine-n slujbă, turmei să îi porți de grijă, se pare azi că ai uitat,
Ce-ar fi să uit și Eu de tine, de legământul ce-am făcut, uitat azi să te fac, de tot uitat.
Te-ai îngâmfat și ai crezut că nimeni nu-i mai bun ca tine, rușine, rușine azi să-ți fie,
Pe toate astăzi ți le-am pus în față, ți-am arătat așa cum ești, adevărata-ți față.
Stăpân de unul singur astăzi te-ai făcut în Casa Mea, rușine, rușine azi să-ți fie,
Stăpân în Casa Mea am fost și sunt doar Eu, Eu am dragoste, iubire și iertare, viață.


Tu, tu le-ai uitat de mult pe toate, de aceea astăzi risipești și pierzi a Mele oi, nu-ți pasă.
Te-ai tocmit la Mine-n slujbă, la verzi pășuni să-Mi porți tu turma, s-o duci și la izvoare,
Făcut-am și un legământ noi împreună, pentru oi și pentru turmă, pentru toate,
Dar ai uitat de legământ și văd că nu-ți mai pasă, de aceea mor, n-au hrană și n-au apă.
Rușine să îți fie azi păstor pârât, când ți-ai bătut tu joc de oi, tu ți-ai bătut și joc de Mine,
Am să te vărs din gura Mea și turma Mea o iau azi de la tine, Eu, îi dau hrană, îi dau apă,
De astăzi sunt Păstorul ei cel Bun, viața pentru ea Mi-am dat, Mi-e scumpă turma Mie.
Cum, cum vei sta în fața Mea și ce-Mi vei spune tu atunci, în ziua socoteli noastre ?
Cum vei sta în fața Mea când socoteală îți voi cere, pentru turmă, pentru toate ?


27-Iunie-2015.

Adăugat în 01/11/2015 de Ucenicul.Domnului
Statistici
  • Vizualizări: 2014
  • Export PDF: 1
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 5
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni