Isus şi “positive thinking”
Autor:
Marius Cruceru
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de resursecrestine in 22/11/2009
Resursa adaugata de resursecrestine in 22/11/2009
Există oameni-conductă… Ce pui la un capăt, aia iese, nealterat, şi la celălalt capăt.
Sunt oameni-ţeavă… ca o ţeavă ruginită şi contaminată cu muşchi, ciuperci şi alte mizerii. Pui apă curată şi ies zoaie.
Ştiţi care este diferenţa dintre o ţeavă şi un telescop? Telescopul are ceva care deformează realitatea, ne-o apropie convex sau ne-o îndepărtează concav, sau invers... nu mai ştiu exact.
Există şi oameni-telescop. Apropie sau îndepărtează cele văzute.
Există şi oameni-kaleidoscop. Aceştia lasă lumina spre noi schimbată în mii de feţe de culoare.
Este o scenă care m-a marcat foarte tare prin 1998. O scenă din Evanghelii... Uitaţi-vă cum se derulează scena.
Isus străbate cetăţile şi vede numai mizerii, boli, neputinţe, înfometaţi, farisei, cărturari, boli fizice, sufleteşti… Vindecă unele boli, dar nu pe toţi bolnavii; mustră unii farisei, dar nu pe toţi; răspunde unor întrebări ale cărturarilor, dar nu tuturor întrebărilor nebune... La un moment dat Isus se uită peste popor şi o metaforă agricolă îi răsare în minte.
Evanghelistul ne spune că Isus A VĂZUT… A văzut că norodul era ca o turmă fără păstor, ca oile necăjite şi risipite. Deprimantă imagine pentru Marele Păstor, nu-i aşa?
Dar vedeţi? Aici este Dumnezeiescul, aici se întîmplă ceva extraordinar. Ei, la Isus legătura dintre ochi şi gură se înnoda în inimă.
I s-a făcut milă de noroade şi… şi…
Eu în locul Dînsului m-aş fi întors spre ucenici să le spun: “Vedeţi băieţi, uitaţi-vă la nenorociţii ăştia, exploataţi de farisei, prostiţi de cărturari, dijmuiţi de romani, vai de ei, cu păstori sufleteşti, care se îngrijesc doar de ei “. M-aş fi întors spre ucenici să le profeţesc cu lacrimi şi amar ca Ieremia.
Nu! Domnul nu face aşa!
Vede o turmă risipită şi fără păstor, dar păstrează imaginea asta în buzunarul de la piept, numai pentru El. Când rosteşte (vezi Noica… când Îşi deschide rostul, pune în rost), rosteşte o imagine complet diferită asupra ucenicilor:
“Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii….”
Nu-i şocant? Nu-i aşa că Isus, ca un desăvârşit prestigitator, ascunde poza cu turma şi arată fotografia cu secerişul. Toţi puteau vedea nenorocirea şi necazul… Domnul vede nevoia, oportunitatea, ocazia… Distanţă de la păşune la cerul albastru de deasupra roadelor… între oile risipite şi roadele aplecate de greutatea copturii.
Isus nici măcar nu ne invită la muncă, la semănat. El Se ocupă de semănat. El este marele Semănător. El Se ocupă de turmă… Pe noi ne invită doar la ospăţ, numai la cules… cu mic şi mare.
Isus vede o turmă şi ne vorbeşte despre un seceriş. Isus vede o imagine întunecată a pustiirii, necazului, obidei, dar rosteşte luminos despre plinătate, rod şi sărbătoare. Lui Isus I Se frânge inima de milă pentru norodul împrăştiat şi rătăcit, dar le spune ucenicilor că ce este nu este şi ce văd ei nu-i adevărat, ba vremea culesului e mâine.
Isus Îşi plânge poporul scărmănat şi tuns, sărăcit şi lipsit şi de romani şi veneticii iudaizaţi deopotrivă, dar îi veseleşte pe ucenici arătându-le o singură nevoie: e prea mult ca să culeg singur!
Isus transformă lumina înnorată în frânturi colorate şi fiecare boabă de sticlă este un chip răscumpărabil. Ne vede pe toţi prin Lumina Lui şi prin Lumina Tatălui vede Lumina.
Am plecat acasă de la biserică, m-am uitat la turmă şi dintr-o dată, la fel ca cele două iscoade, în loc să văd uriaşi înspăimîntători, am văzut numai struguri uriaşi pe care n-are cine să-i culeagă.
Omul-kaleidoscop în loc de crâşmă vede palat; în loc de beţivani, nobili; în loc de o gospodinuţă cam nespălată, vede o preafrumoasă Dulcineea; în loc de o mârţoagă deşelată, vede un focos armăsar cavaleresc.
Isus Christos este Lumina!
Matei 9:35 Şi străbătea Iisus prin toate cetăţile şi oraşele, învăţând în soboarele lor, şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecând toată boala şi toată neputinţa întru norod.
36 Iar văzând el noroadele, i s-a făcut milă de dânşii. Că erau supăraţi şi lepădaţi ca oile ce n-au păstor.
37 Atunci a zis Ucenicilor lui: Iată secerişul este mult, iar lucrătorii puţini.
38 Deci rugaţi pre Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul său.
Încep să disting o singură problemă între risipire şi necaz: nu sunt destui oameni la lucru, aduceţi să-i tocmim cu leul! Nu sunt ocupate toate locurile la ospăţ, aduceţi-i de la răspântii!
Restul?... conducte şi ţevi...
Sunt oameni-ţeavă… ca o ţeavă ruginită şi contaminată cu muşchi, ciuperci şi alte mizerii. Pui apă curată şi ies zoaie.
Ştiţi care este diferenţa dintre o ţeavă şi un telescop? Telescopul are ceva care deformează realitatea, ne-o apropie convex sau ne-o îndepărtează concav, sau invers... nu mai ştiu exact.
Există şi oameni-telescop. Apropie sau îndepărtează cele văzute.
Există şi oameni-kaleidoscop. Aceştia lasă lumina spre noi schimbată în mii de feţe de culoare.
Este o scenă care m-a marcat foarte tare prin 1998. O scenă din Evanghelii... Uitaţi-vă cum se derulează scena.
Isus străbate cetăţile şi vede numai mizerii, boli, neputinţe, înfometaţi, farisei, cărturari, boli fizice, sufleteşti… Vindecă unele boli, dar nu pe toţi bolnavii; mustră unii farisei, dar nu pe toţi; răspunde unor întrebări ale cărturarilor, dar nu tuturor întrebărilor nebune... La un moment dat Isus se uită peste popor şi o metaforă agricolă îi răsare în minte.
Evanghelistul ne spune că Isus A VĂZUT… A văzut că norodul era ca o turmă fără păstor, ca oile necăjite şi risipite. Deprimantă imagine pentru Marele Păstor, nu-i aşa?
Dar vedeţi? Aici este Dumnezeiescul, aici se întîmplă ceva extraordinar. Ei, la Isus legătura dintre ochi şi gură se înnoda în inimă.
I s-a făcut milă de noroade şi… şi…
Eu în locul Dînsului m-aş fi întors spre ucenici să le spun: “Vedeţi băieţi, uitaţi-vă la nenorociţii ăştia, exploataţi de farisei, prostiţi de cărturari, dijmuiţi de romani, vai de ei, cu păstori sufleteşti, care se îngrijesc doar de ei “. M-aş fi întors spre ucenici să le profeţesc cu lacrimi şi amar ca Ieremia.
Nu! Domnul nu face aşa!
Vede o turmă risipită şi fără păstor, dar păstrează imaginea asta în buzunarul de la piept, numai pentru El. Când rosteşte (vezi Noica… când Îşi deschide rostul, pune în rost), rosteşte o imagine complet diferită asupra ucenicilor:
“Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii….”
Nu-i şocant? Nu-i aşa că Isus, ca un desăvârşit prestigitator, ascunde poza cu turma şi arată fotografia cu secerişul. Toţi puteau vedea nenorocirea şi necazul… Domnul vede nevoia, oportunitatea, ocazia… Distanţă de la păşune la cerul albastru de deasupra roadelor… între oile risipite şi roadele aplecate de greutatea copturii.
Isus nici măcar nu ne invită la muncă, la semănat. El Se ocupă de semănat. El este marele Semănător. El Se ocupă de turmă… Pe noi ne invită doar la ospăţ, numai la cules… cu mic şi mare.
Isus vede o turmă şi ne vorbeşte despre un seceriş. Isus vede o imagine întunecată a pustiirii, necazului, obidei, dar rosteşte luminos despre plinătate, rod şi sărbătoare. Lui Isus I Se frânge inima de milă pentru norodul împrăştiat şi rătăcit, dar le spune ucenicilor că ce este nu este şi ce văd ei nu-i adevărat, ba vremea culesului e mâine.
Isus Îşi plânge poporul scărmănat şi tuns, sărăcit şi lipsit şi de romani şi veneticii iudaizaţi deopotrivă, dar îi veseleşte pe ucenici arătându-le o singură nevoie: e prea mult ca să culeg singur!
Isus transformă lumina înnorată în frânturi colorate şi fiecare boabă de sticlă este un chip răscumpărabil. Ne vede pe toţi prin Lumina Lui şi prin Lumina Tatălui vede Lumina.
Am plecat acasă de la biserică, m-am uitat la turmă şi dintr-o dată, la fel ca cele două iscoade, în loc să văd uriaşi înspăimîntători, am văzut numai struguri uriaşi pe care n-are cine să-i culeagă.
Omul-kaleidoscop în loc de crâşmă vede palat; în loc de beţivani, nobili; în loc de o gospodinuţă cam nespălată, vede o preafrumoasă Dulcineea; în loc de o mârţoagă deşelată, vede un focos armăsar cavaleresc.
Isus Christos este Lumina!
Matei 9:35 Şi străbătea Iisus prin toate cetăţile şi oraşele, învăţând în soboarele lor, şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecând toată boala şi toată neputinţa întru norod.
36 Iar văzând el noroadele, i s-a făcut milă de dânşii. Că erau supăraţi şi lepădaţi ca oile ce n-au păstor.
37 Atunci a zis Ucenicilor lui: Iată secerişul este mult, iar lucrătorii puţini.
38 Deci rugaţi pre Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul său.
Încep să disting o singură problemă între risipire şi necaz: nu sunt destui oameni la lucru, aduceţi să-i tocmim cu leul! Nu sunt ocupate toate locurile la ospăţ, aduceţi-i de la răspântii!
Restul?... conducte şi ţevi...
~~~Isus şi “positive thinking”~~~Există oameni-conductă… Ce pui la un capăt, aia iese, nealterat, şi la celălalt capăt.
Sunt oameni-ţeavă… ca o ţeavă ruginită şi contaminată cu muşchi, ciuperci şi alte mizerii. Pui apă curată şi ies zoaie.
Statistici
- Vizualizări: 3077
- Export PDF: 1
- Comentarii: 7
- Conținut complet
Opțiuni
Se spune ca exista oameni , lucruri , persoane care pot face ...diferenta . Lucrul care face diferenta in acest editorial , cred eu , este : " Toti puteau vedea nenorocirea si necazul...Domnul vede nevoia , oportunitatea , ocazia...Distanta de la pasune la cerul albastru..." . Poate ca vor fi mai putine comentarii ca altadata ..pentru ca uneori ca sa intelegi un mesaj trebuie sa stai mai mult timp pe el ...sa scoti castile din urechi ...mess-ul din bara...si sa fi dispus sa inveti ceva , nu doar sa inveti pe altii...De multe ori suntem dispusi ..sa scriem imediat replica ...uitand sa invatam lectia...Iar aici Domnul ne-a invatat o lectie...
Eu cred ca nu e vorba de o deformare optica, ci de un model pe care Domnul ni-l transmite, si anume: nu faci nimic si nu castigi nimic plangand de mila gloatelor, facand doar observatii distante despre situatia celor aflati in probleme.
"Fotografia" care o arata Isus este aceeasi, sunt aceeasi oameni amarati, oprimati, apasati, imprastiati.
Doar ca ucenicilor le spune: TREBUIE SA VA IMPLICATI (vezi Proverbe 14:23 - "Oriunde se munceste este si castig, dar oriunde numai se vorbeste, este lipsa.")
Nu faci nimic "contempland" imaginea jalnica a celor in nevoi. Este nevoie de multa implicare, daruire si punere la dispozitia lui Dumnezeu. Asa cum citeam undeva zilele trecute: mainile noastre sunt mainile cu care lucreaza Dumnezeu si picioarele noastre sunt cele care il duc pe Dumnezeu la cei necajiti si cu probleme.
Opriti contemplarea, compasiunea si rugile in care il trimiteti pe Dumnezeu sa treaca pe la patul celor bolnavi sau din spitale. Puneti mana pe secera si incingeti-va caci secerisul este MARE.
Esti dispus sa incepi lucrul de azi ?