5 ore pe zi cu familia
Autor:
Ioan Ciobota
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de resursecrestine in 26/01/2008
Resursa adaugata de resursecrestine in 26/01/2008
M-am hotarat: "Voi petrece 5 ore pe zi cu familia". Daca se poate mai mult, cu atat mai bine."Imposibil, fii serios, nu se poate asa ceva" au comentat prietenii."
Parca am muri toti de foame, asa de disperati cautam sa avem cate 2-3 servicii. Oamenii de afaceri traiesc mereu cu stresul ca maine nu vor mai avea bani sau ca vor pierde "astea toate, care le-am strans cu mainile mele".
Ne luptam din greu sa "facem bani". apoi imprumutam de la banci sau de unde putem, ca sa avem un scop nobil pentru care muncim ca "work-ahoolicii" - "Datoriile trebuie platite, draga!". De parca vecinii au facut datoriile, nu noi. Mai rau de cei care nu au nici macar apartament, casa sau masina.
"Dar oricum nu se mai putea cu rabla aia veche de Ford sau Volkswagen". De Dacie nici sa nu mai vorbim. Si mobila din bucatarie trebuie schimbata. Si calculatorul copilului. Si paltonul sotiei. Si faianta din baie. Si atat de mult lucram sa le fie lor bine, incat pana la urma unii isi schimba .... chiar sotia si copiii...
Firma ne da masina la scara si laptop. Celular de la firma. Poate chiar haine, sa fim "prezentabili", si miel de Pasti. Salopete de rezerva, scule "nemtesti", masa gratuita.
Dar, in schimb, devenim "scalvi pe plantatie", de la 8 dimineata la 11 noaptea, de luni pana sambata.Duminica suntem franti de oboseala, cu greu ajungem la biserica. Uneori lucram si duminica.
Pana aici aproape ca nu e nimic rau.
Dar copiii??? Unde ne sunt copiii?
Dar sotia??? Cu cine ne-am casatorit?
"Ei trebuie sa inteleaga! Doar pentru ei ma zbat."
Cunosc pe cineva care are un baiat adolescent. Tatal baiatului lucra intr-un oras apropiat, dar economisea banii de naveta si venea acasa doar de vineri seara pana luni dimineata. Baiatul a crescut in biserica, a fost un copil cuminte, pana cand... nu a mai fost cuminte...De fapt toti membrii familiei erau "in biserica". Pana cand "barca" a inceput sa se clatine. S-au gandit chiar la divort, dar de dragul copiilor si de rusinea societatii au renuntat.
In schimb, baiatul nu a renuntat la drumul spre iad. Cand tatal a incercat sa stea de vorba cu el, baiatul parca avea raspunsul pregatit: "Da' TU CINE ESTI ? Cine te crezi tu sa-mi spui mie ce sa fac? MIE BUNICUL MI-A CITIT POVESTILE. Tu cine esti?"
Credeti ca exista termen de comparatie pentru durerea unui tata caruia propriul sau baiat ii spune: "Da' tu cine esti?"
Care a fost castigul aici? Banii de naveta!
Care a fost pierderea? Relatia rupta si un suflet (al propriului copil) angajat pe drumul spre iad.
Vreti sa vorbim si de familiile destramate dupa anii '90, cand toti se imbulzeau sa lucreze "afara", in Occident? Barbatii plecau cate 3-6-9 luni. Altii chiar...9 ani. In Germania, SUA, Italia, Israel sau pe unde se putea. Pana la urma au plecat si femeile - in Grecia, Turcia, Spania sau aiurea.Pentru multe dintre acele familii, care este castigul acum, dupa ce se trage linie?
PRAF SI PULBERE ! Si familiile respective, si copiii, si constiintele si sufletele oamenilor.
Imi amintesc ca am crescut intr-o familie foarte echilibrata.In fiecare dupa-masa, la "3 jumate" (15:30), tata intra pe poarta. Venea de la serviciu, iar serviciul lui il...uita intotdeauna la... serviciu. Nu discuta acasa probleme de serviciu. Mama era casnica.(Uau! Sa-i spui astazi unei femei "de cariera" ca ar fi mai bine pentru copii si familie ca ea sa fie casnica...)
Aveam un fel de "ritual" al familiei in fiecare zi. La 16:00 mancam cu totii impreuna, apoi lucram impreuna in gradina, reparam impreuna ceva la casa, puneam zacusca, compot, facem teme, mergeam la biserica, etc. Dar aveam un pilon de siguranta in fiecare zi: "Tata la '3 jumate' intra pe poarta si petrecem dupa masa si seara impreuna.\" Si fiti convinsi ca tata nu se adancea niciodata ca o "leguma" in stirile de la televizor, nici mama in telenovele, ca o alta "leguma".
Este adevarat ca de multe ori mancam "o felie de pita unsa", dar nu ca eram saraci, ci ca asa era scenariul in filmul respectiv. Si eram bucuros si fericit, si eu si tata si mama si fratii mei.
tata implineste luna aceasta, cu ajutorul Domnului, 80 de ani (mama a plecat la Domnul). Dar credeti ca mi-a trecut vreodata prin cap sa-i spun: "Pai nu mi-ai dat si nu mi-ai facut"? Niciodata!
M-AM SIMTIT IUBIT SI MI-A FOST DE-AJUNS.
Mi-e asa de drag sa stau de vorba cu el despre orice, si sa-l ajut la cate ceva pe langa casa.
In zilele noastre, cand mai mult de jumatate dintre copii cresc in familii monoparentale, doar cu mama, sau cu un parinte vitreg, ca "Tata ne-a parasit cand am fost eu mica. A plecat cu alta.", cum poti sa vorbesti de un ritual al familiei, in jurul Domnului Isus si a Bibliei?
Astazi multe servicii sunt de la 9:00 la 18:00. Copiii vin acasa de la scoala, gasesc casa pustie si goala, si atunci se simt singuri, tristi si incurcati de lumea asta prea complicata. Drept urmare, se afunda in Internet, televizor, pornografie, relatii dubioase. O buna parte dintre copii sunt distanti, rebeli, neadaptati, descurajati, in depresie si cu rezultate slabe la scoala. "URLA" DUPA RELATIA CU PARINTII SI DUPA DRAGOSTE.
Este normal sa mergi la serviciu si sa iti castigi existenta. Este normal sa evadezi de acasa din cand in cand, pentru o plimbare de unul singur. Dar unde este limita dintre normal si anormal?
"Eu NU am avut, dar copiii mei vreau sa aiba, sa nu mai sufere si ei". si ii bombardam cu biciclete, role, tricouri, electronice. Dar... "DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E". Si fiti siguri ca dragostea nu se masoara in lucruri materiale, la fel cum nici vantul nu se masoara cu galeata.
Am cunoscut un om de afaceri de succes, care la ora 5 dupa-masa intra in casa si petrece tot restul zilei cu familia. si cu celularul inchis. Felicitari !
Fiul nostru, de 11 luni, se taraste prin bucatarie de-a busilea, in "patru labe". De multe ori alege ca tinta preferata... galeata de gunoi.
Doamne, da-ne intelepciune sa renuntam sa ne mai taram "in patru labe", in coate si-n genunchi, dupa gunoaie.
Acum, ti se pare mult 5 ore pe zi cu familia?
Daca vrei sa-ti echilibrezi barca si sa-ti castigi casa, nu e mult 5 ore pe zi cu "ai tai".
Daca vrei sa... "economisesti banii de naveta"... tu decizi scenariul in acest film... Dar finalul nu-ti mai apartine.
Parca am muri toti de foame, asa de disperati cautam sa avem cate 2-3 servicii. Oamenii de afaceri traiesc mereu cu stresul ca maine nu vor mai avea bani sau ca vor pierde "astea toate, care le-am strans cu mainile mele".
Ne luptam din greu sa "facem bani". apoi imprumutam de la banci sau de unde putem, ca sa avem un scop nobil pentru care muncim ca "work-ahoolicii" - "Datoriile trebuie platite, draga!". De parca vecinii au facut datoriile, nu noi. Mai rau de cei care nu au nici macar apartament, casa sau masina.
"Dar oricum nu se mai putea cu rabla aia veche de Ford sau Volkswagen". De Dacie nici sa nu mai vorbim. Si mobila din bucatarie trebuie schimbata. Si calculatorul copilului. Si paltonul sotiei. Si faianta din baie. Si atat de mult lucram sa le fie lor bine, incat pana la urma unii isi schimba .... chiar sotia si copiii...
Firma ne da masina la scara si laptop. Celular de la firma. Poate chiar haine, sa fim "prezentabili", si miel de Pasti. Salopete de rezerva, scule "nemtesti", masa gratuita.
Dar, in schimb, devenim "scalvi pe plantatie", de la 8 dimineata la 11 noaptea, de luni pana sambata.Duminica suntem franti de oboseala, cu greu ajungem la biserica. Uneori lucram si duminica.
Pana aici aproape ca nu e nimic rau.
Dar copiii??? Unde ne sunt copiii?
Dar sotia??? Cu cine ne-am casatorit?
"Ei trebuie sa inteleaga! Doar pentru ei ma zbat."
Cunosc pe cineva care are un baiat adolescent. Tatal baiatului lucra intr-un oras apropiat, dar economisea banii de naveta si venea acasa doar de vineri seara pana luni dimineata. Baiatul a crescut in biserica, a fost un copil cuminte, pana cand... nu a mai fost cuminte...De fapt toti membrii familiei erau "in biserica". Pana cand "barca" a inceput sa se clatine. S-au gandit chiar la divort, dar de dragul copiilor si de rusinea societatii au renuntat.
In schimb, baiatul nu a renuntat la drumul spre iad. Cand tatal a incercat sa stea de vorba cu el, baiatul parca avea raspunsul pregatit: "Da' TU CINE ESTI ? Cine te crezi tu sa-mi spui mie ce sa fac? MIE BUNICUL MI-A CITIT POVESTILE. Tu cine esti?"
Credeti ca exista termen de comparatie pentru durerea unui tata caruia propriul sau baiat ii spune: "Da' tu cine esti?"
Care a fost castigul aici? Banii de naveta!
Care a fost pierderea? Relatia rupta si un suflet (al propriului copil) angajat pe drumul spre iad.
Vreti sa vorbim si de familiile destramate dupa anii '90, cand toti se imbulzeau sa lucreze "afara", in Occident? Barbatii plecau cate 3-6-9 luni. Altii chiar...9 ani. In Germania, SUA, Italia, Israel sau pe unde se putea. Pana la urma au plecat si femeile - in Grecia, Turcia, Spania sau aiurea.Pentru multe dintre acele familii, care este castigul acum, dupa ce se trage linie?
PRAF SI PULBERE ! Si familiile respective, si copiii, si constiintele si sufletele oamenilor.
Imi amintesc ca am crescut intr-o familie foarte echilibrata.In fiecare dupa-masa, la "3 jumate" (15:30), tata intra pe poarta. Venea de la serviciu, iar serviciul lui il...uita intotdeauna la... serviciu. Nu discuta acasa probleme de serviciu. Mama era casnica.(Uau! Sa-i spui astazi unei femei "de cariera" ca ar fi mai bine pentru copii si familie ca ea sa fie casnica...)
Aveam un fel de "ritual" al familiei in fiecare zi. La 16:00 mancam cu totii impreuna, apoi lucram impreuna in gradina, reparam impreuna ceva la casa, puneam zacusca, compot, facem teme, mergeam la biserica, etc. Dar aveam un pilon de siguranta in fiecare zi: "Tata la '3 jumate' intra pe poarta si petrecem dupa masa si seara impreuna.\" Si fiti convinsi ca tata nu se adancea niciodata ca o "leguma" in stirile de la televizor, nici mama in telenovele, ca o alta "leguma".
Este adevarat ca de multe ori mancam "o felie de pita unsa", dar nu ca eram saraci, ci ca asa era scenariul in filmul respectiv. Si eram bucuros si fericit, si eu si tata si mama si fratii mei.
tata implineste luna aceasta, cu ajutorul Domnului, 80 de ani (mama a plecat la Domnul). Dar credeti ca mi-a trecut vreodata prin cap sa-i spun: "Pai nu mi-ai dat si nu mi-ai facut"? Niciodata!
M-AM SIMTIT IUBIT SI MI-A FOST DE-AJUNS.
Mi-e asa de drag sa stau de vorba cu el despre orice, si sa-l ajut la cate ceva pe langa casa.
In zilele noastre, cand mai mult de jumatate dintre copii cresc in familii monoparentale, doar cu mama, sau cu un parinte vitreg, ca "Tata ne-a parasit cand am fost eu mica. A plecat cu alta.", cum poti sa vorbesti de un ritual al familiei, in jurul Domnului Isus si a Bibliei?
Astazi multe servicii sunt de la 9:00 la 18:00. Copiii vin acasa de la scoala, gasesc casa pustie si goala, si atunci se simt singuri, tristi si incurcati de lumea asta prea complicata. Drept urmare, se afunda in Internet, televizor, pornografie, relatii dubioase. O buna parte dintre copii sunt distanti, rebeli, neadaptati, descurajati, in depresie si cu rezultate slabe la scoala. "URLA" DUPA RELATIA CU PARINTII SI DUPA DRAGOSTE.
Este normal sa mergi la serviciu si sa iti castigi existenta. Este normal sa evadezi de acasa din cand in cand, pentru o plimbare de unul singur. Dar unde este limita dintre normal si anormal?
"Eu NU am avut, dar copiii mei vreau sa aiba, sa nu mai sufere si ei". si ii bombardam cu biciclete, role, tricouri, electronice. Dar... "DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E". Si fiti siguri ca dragostea nu se masoara in lucruri materiale, la fel cum nici vantul nu se masoara cu galeata.
Am cunoscut un om de afaceri de succes, care la ora 5 dupa-masa intra in casa si petrece tot restul zilei cu familia. si cu celularul inchis. Felicitari !
Fiul nostru, de 11 luni, se taraste prin bucatarie de-a busilea, in "patru labe". De multe ori alege ca tinta preferata... galeata de gunoi.
Doamne, da-ne intelepciune sa renuntam sa ne mai taram "in patru labe", in coate si-n genunchi, dupa gunoaie.
Acum, ti se pare mult 5 ore pe zi cu familia?
Daca vrei sa-ti echilibrezi barca si sa-ti castigi casa, nu e mult 5 ore pe zi cu "ai tai".
Daca vrei sa... "economisesti banii de naveta"... tu decizi scenariul in acest film... Dar finalul nu-ti mai apartine.
M-am hotarat: "Voi petrece 5 ore pe zi cu familia". Daca se poate mai mult, cu atat mai bine."Imposibil, fii serios, nu se poate asa ceva" au comentat prietenii."Parca am muri toti de foame, asa de disperati cautam sa avem cate 2-3 servicii. Oamenii de afaceri traiesc mereu cu stresul ca maine nu vor mai avea bani sau ca vor pierde "astea toate, care le-am strans cu mainile mele".
Statistici
- Vizualizări: 4768
- Export PDF: 2
- Recomandări email: 4
- Comentarii: 8
Opțiuni
Romani 8:11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
aveti dreptate
eu lucrez in strainatate cind pot pt bani de mincare
imi lipseste familia
nam atita credinta incit sa stu fara munca corecta
miar place sa nu plec deloc
as sta sa predic si sa ma acup de biserica pe care am inaugurato mai putin de un an
rugativa ca Domnul sa ma calausesca
Articolul Dvs.este "agresiv" de sincer! Este un "buchet" de nostalgie, melancolie, frustrare si nemernicie!
Ok! Asa se intampla, foarte frecvent, acum!
Dar ce sa mai spuna copiii, carora le e frica sa vina ACASA, regulat, exact si la ora fixa(16,30), tatal lor, de la slujba? Acesti copii isi vad tatal , zilnic, iar in week-end tot timpul si .....degeaba !
Specimenul intra, cum vine de la lucru( e intelectual) si intra in "ACASA" al lui- supradoza de alcool!
De aceea consider ca nu proximitatea temporala si spatiala este suportul armoniei in cuib si al iubirii de ai tai, ci ea, ea insasi IUBIREA sincera din start, care a fost reala nu ...falset!
Eu am inteles, de mica, faptul ca verbul"a iubi" comporta enorm de mari responsabilitati si devotiune!
Dar, daca iubesi, cu adevarat, daca spui cuiva "Te iubesc!", aceasta e crezuta ca si cum ai spune: "ma cheama X", deci ceva neadevarat de adevarat !Nu vorbe....nu teatru....nu FALSET!
Am cunoscut barbati, plecati departe de casa !
Mama a ramas Dzeul casei,in locul lui!
Sotul ii scria zilnic, sotiei cate o carte postala , de-aia de 2 lei banana, si zilnic, 3 ani a scris ACASA!Doamnei lui, iubita sincer, din tinerete si copilasilor lui!
Dar, cati barbati mai iubesc la fel ca la cununia civila ? Cati!
[ Acum, e valabila si reciproca ]
Doamne, ajuta !
Noi toti ne vom infatisa inaintea lui DUMNEZEU si va trebui sa dam raspuns de faptele noastre si cand uni care si-au lasat copii pentru avere si parinti in lipsa de afectiune si ajutor ,nimeni nu v-a scapa de judecata,o bucata de paine ogaseai in tara ta si satul sau orasul tau ,dar toti care au plecat s-au dus dupa avere,parinti vor plati aici pe pamanint, caci copii lor sunt victimele lui satan ,din cauza lacomiei,parintii parasiti pentru lacomie de copii lor ,sunt aspru pedepsiti pentru ca avem o porunca ;Cinsteste pe tatal tau si mama ta ,urmata de o fagaduinta, sa traiesti ani multi si fericiti pe pamint; oare copii lor sunt fericiti? care si-au parasit parintii,NU.in biblie nu scrie sa cinstesti strainii in strainatate cum multi fac , vecini sau prieteni ,nu aveti nici o justificare in fata lui DUMNEZEU si copii vostri i-ati dat singuri la diavol,TREZITI-VA SI MULTUVITI-VA cu ce aveti .VIATA.
ceeace ati scris ar trebui publicat, afisat undeva unde ar avea toti barbatii (tatii)acces. Niste pliante spre ex.si puse la indemana tuturor.Nu sunt excluse nici mamele.Este f trist,dar nu putem astepta schimbare in bine de la societatea in care traim daca dragostea,bunatatea,armonia nu pornesc din familie. Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea intelepciunea necesara pentru a fi mai buni,mai iertatori,fara mandrie,fara egoism!!!!!!!!!
E incredibil sa poti trai asfel. Si totusi e posibil.
Pe scurt. Am 40 de ani, Sotia 39, Roland 17, Norbert 12. Am crescut intr-o fam saraca. Tot saraci santem si acum. Din cauza lipsei de lucru in Romania am venit cu totii in Ungaria. De mai bine de 7 ani santem aici. De 7 ani stam in chirie intr-o casa in care multi nu ar locui. Dar santem fericiti. Mi-am vazut copii cum au crescut, am fost acolo cand au facut primii pasi, cand plangeau si cand radeau. Am stat cu ei pe gramada de nisip si ne-am jucat impreauna. Acum sant mari. Mergem impreauna sa conducem masina (apropo: avem o masina care are varsta de 15 ani trecuti, va dati seama ca nu e noua), stam jos sa depanam calculatoare, si in fiecare seara, cu mici exceptii citim Biblia si ne rugam: pentru scoala, pentru viitoarele lor sotii, si pt altele. Mobila din casa e veche, aruncata de alti dar care ne satisfac nevoile pe deplin. Din bisericile din oras ne-au alungat fara cuvinte, doar prin ignoranta lor, pentru modul nostru de gandire -copilareasca-, si pentru credinta noastra nealterata cu liberalismul acestei lumi. Dar santem fericiti. Nu avem cont la nici o banca, traim simpli, dar fericiti. Cum am facut toate acestea?
1.-Nu din puterea noastra, a fost harul Domnului, alt Taticului nostru din ceruri.
2.-Nu am televizor in casa. Uau, stai in Ungaria si nu ai televizor??? -Nu frate! Tv-ul e o gaura a iadului pe unde se scurge toata murdaria si putoarea iadului in casa noastra. Am astupat-o. De fapt niciodata de cand sant nu a functionat in casa noastra Tv-ul.
3.-Imi pun timp deoparte sa stau doar eu si Dumnezeu. Dupa ce toti ceilalti dorm, seara tarziu aproape de miezul noptii, stau in rugaciune, in studiu si meditatie asupra SCripturii. Am nevoie de energie pentru a doua zi.
Am stat jos si am facut socoteala: Ce pierd si ce castig. Banii de naveta sau Cerul?
este foarte adevarat ce ati scris in editorial si eu am fost disponibilizat si am plecat in spania la lucru am avut un servici bun castigam 10euro pe ora am stat aproape un an dar am ajuns la concluzia ca copii au nevoie de tata nu de bani am venit in tara am stat aproape un an fara un servici stabil dar dumnezeu mia purtat de grija si mi-am gasit un un servici destul de bun deci in concluzie se poate trai si in romania daca te increzi in Dumnezeu .cand vin de la servici copii imi spun,,tati asai ca stai acasa" copii au nevoie de parinti nu de ultimele modele de telefoane si haine de marca