„Semănați pentru voi în dreptate, secerați potrivit cu îndurarea și desțeleniți-vă un ogor nou! Este vremea să-L căutați pe Domnul, ca să vină și să vă plouă mântuire.” (Osea 10:12)

Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă astăzi la pocăință și la întoarcere sinceră către Domnul. Imaginea ogorului care trebuie desțelenit vorbește despre inima omului care s-a împietrit prin păcat și care are nevoie să fie cercetată de Cuvântul lui Dumnezeu. Legea ne arată păcatul nostru și ne descoperă cât de departe suntem de sfințenia pe care Dumnezeu o cere; ea ne cheamă să ne pocăim și să ne lepădăm de căile noastre rele.

Totuși, nu trebuie să înțelegem acest verset ca și cum omul ar putea dobândi mântuirea prin propriile sale fapte. În teologia lutherană mărturisim limpede că omul este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu numai prin har, numai prin credință, numai datorită lui Hristos. „Semănați pentru voi în dreptate” nu înseamnă că ne câștigăm mântuirea prin meritele noastre, ci că, după ce am primit prin credință dreptatea lui Hristos, Dumnezeu lucrează în noi o viață nouă, din care izvorăsc roade bune.

„Este vremea să-L căutați pe Domnul” este, așadar, o chemare serioasă. Nu să fugim de Dumnezeu din cauza păcatului nostru, ci să fugim la Dumnezeu, acolo unde găsim milă. În Hristos, Dumnezeu ne întâmpină cu Evanghelia iertării: Cel care a împlinit desăvârșit Legea în locul nostru, a purtat vina păcatelor noastre pe cruce și a înviat pentru îndreptățirea noastră. Când ne pocăim, nu venim înaintea Lui bazându-ne pe propria noastră neprihănire, ci ne încredem în neprihănirea lui Hristos.

De aceea, să ne lăsăm astăzi inima cercetată de Cuvântul lui Dumnezeu. Să desțelenim, prin pocăință, ceea ce păcatul a împietrit și să privim cu credință spre Hristos. Iar „ploaia mântuirii” pe care o așteptăm nu este o răsplată pe care o merităm, ci darul îndurării lui Dumnezeu, primit prin credință. Să-L căutăm pe Domnul cât este vremea harului și să rămânem ancorați în Hristos, singura noastră nădejde.

Rugăciune: Doamne Dumnezeule, Tată ceresc, cercetează-mi inima prin Cuvântul Tău și arată-mi tot ceea ce trebuie să părăsesc prin pocăință; desțelenește ogorul inimii mele și smulge din mine tot ceea ce mă îndepărtează de Tine. Îți mulțumesc că nu mă chemi să mă mântuiesc prin propriile mele merite, ci îmi dăruiești mântuirea prin Isus Hristos, Domnul și Mântuitorul meu. Dă-mi credință vie în El, întărește-mă prin Duhul Sfânt și fă să aduc roade bune, nu pentru a-mi câștiga mântuirea, ci pentru că am primit deja prin har iertarea și dreptatea lui Hristos. Ajută-mă să Te caut în fiecare zi, să mă pocăiesc cu sinceritate și să mă încred în îndurarea Ta până la sfârșitul vieții mele. Amin.