Împărăția care nu farmecă ochiul

Autor: Carmen Motora | Album: Devoționale zilnice | Tematica: Meditație
Resursa adaugata de mariusmotora in 10/11/2023

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu
Luca 17:20 Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.
Luca 17:21 Nu se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”
Venirea Fiului omului
Luca 17:22 Şi a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea.
Luca 17:23 Vi se va zice: ‘Iată-L aici, iată-L acolo!’ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.
Luca 17:24 Căci , cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.
Luca 17:25 Dar , mai întâi, trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.
Luca 17:26 Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului:
Luca 17:27 mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.
Luca 17:28 Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau,
Luca 17:29 dar , în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi.
Luca 17:30 Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.
Luca 17:31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei şi îşi va avea vasele în casă să nu se coboare să le ia şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.
Luca 17:32 Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.
Luca 17:33 Oricine va căuta să-şi scape viaţa o va pierde şi oricine o va pierde o va găsi.
Luca 17:34 Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;
Luca 17:35 două femei vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată.
Luca 17:36 Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.”
Luca 17:37 Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul, acolo se vor strânge vulturii.”
Pilda judecătorului nedrept
Luca 18:1 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.
Luca 18:2 El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
Luca 18:3 În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el şi-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu.’
Luca 18:4 Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
Luca 18:5 totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.’”
Luca 18:6 Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?
Luca 18:7 Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?
Luca 18:8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”
Pilda vameşului şi a fariseului
Luca 18:9 A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi.
Luca 18:10 „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş.
Luca 18:11 Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule , Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta.
Luca 18:12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’
Luca 18:13 Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’
Luca 18:14 Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.”
Copilaşii
Luca 18:15 I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.
Luca 18:16 Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
Luca 18:17 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea.”
Tânărul bogat
Luca 18:18 Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
Luca 18:19 „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
Luca 18:20 Ştii poruncile: ‘Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.’”
Luca 18:21 „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.”
Luca 18:22 Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”
Luca 18:23 Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat.
Luca 18:24 Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
Luca 18:25 Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
Luca 18:26 Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”
Luca 18:27 Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.”
Luca 18:28 Atunci, Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.”
Luca 18:29 Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau nevasta sau fraţii sau părinţii sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu
Luca 18:30 şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.”
Isus vesteşte moartea şi învierea Sa
Luca 18:31 Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.
Luca 18:32 Căci va fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa
Luca 18:33 şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”
Luca 18:34 Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.
Vindecarea unui orb la Ierihon
Luca 18:35 Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.
Luca 18:36 Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
Luca 18:37 I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
Luca 18:38 Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
Luca 18:39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
Luca 18:40 Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
Luca 18:41 „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”
Luca 18:42 Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”
Luca 18:43 Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.
Zacheu
Luca 19:1 Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate.
Luca 19:2 Şi un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameşilor,
Luca 19:3 căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
Luca 19:4 A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă.
Luca 19:5 Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”
Luca 19:6 Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie.
Luca 19:7 Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”
Luca 19:8 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”
Luca 19:9 Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.
Luca 19:10 Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”
Pilda polilor
Luca 19:11 Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.
Luca 19:12 Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată ca să-şi ia o împărăţie şi apoi să se întoarcă.
Luca 19:13 A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli şi le-a zis: ‘Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.’
Luca 19:13 Greceşte: mine.
Luca 19:14 Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis după el o solie să-i spună: ‘Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.’
Luca 19:15 Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.
Luca 19:16 Cel dintâi a venit şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus zece poli.’
Luca 19:17 El i-a zis: ‘Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.’
Luca 19:18 A venit al doilea şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.’
Luca 19:19 El i-a zis şi lui: ‘Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi.’
Luca 19:20 A venit un altul şi i-a zis: ‘Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar,
Luca 19:21 căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat.’
Luca 19:22 Stăpânul i-a zis: ‘Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat;
Luca 19:23 atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?’
Luca 19:24 Apoi a zis celor ce erau de faţă: ‘Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli.’
Luca 19:25 ‘Doamne’, i-au zis ei, ‘el are zece poli.’
Luca 19:26 Iar el le-a zis: ‘Vă spun că celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
Luca 19:27 Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.’”
Luca 19:28 După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.
Intrarea lui Isus în Ierusalim
Luca 19:29 Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi
Luca 19:30 şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
Luca 19:31 Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce-l dezlegaţi?’ să-i spuneţi aşa: ‘Pentru că Domnul are trebuinţă de el.’”
Luca 19:32 Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.
Luca 19:33 Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?”
Luca 19:34 Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.”
Luca 19:35 Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi, şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus călare, deasupra.
Luca 19:36 Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
Luca 19:37 Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
Luca 19:38 Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!”
Luca 19:39 Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”
Luca 19:40 Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”
Isus plânge pentru cetate
Luca 19:41 Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea
Luca 19:42 şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
Luca 19:43 Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile:
Luca 19:44 te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”
Izgonirea vânzătorilor din Templu
Luca 19:45 În urmă, a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
Luca 19:46 Şi le-a zis: „Este scris : ‘Casa Mea va fi o casă de rugăciune.’ Dar voi aţi făcut din ea ‘o peşteră de tâlhari’.”
Luca 19:47 Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare,
Luca 19:48 dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.
Puterea lui Isus
Luca 20:1 Într-una din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrânii,
Luca 20:2 şi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?”
Luca 20:3 Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:
Luca 20:4 Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?”
Luca 20:5 Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Atunci, de ce nu l-aţi crezut?’
Luca 20:6 Şi dacă răspundem: ‘De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un proroc.”
Luca 20:7 Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.
Luca 20:8 Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”
Pilda vierilor
Luca 20:9 Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară pentru o vreme îndelungată.
Luca 20:10 La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
Luca 20:11 A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
Luca 20:12 A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela şi l-au scos afară.
Luca 20:13 Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.’
Luca 20:14 Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei şi au zis: ‘Iată moştenitorul. Veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.’
Luca 20:15 Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?
Luca 20:16 Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!”
Luca 20:17 Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului’?
Luca 20:18 Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea şi , pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.”
Luca 20:19 Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
Birul Cezarului
Luca 20:20 Au început să pândească pe Isus şi au trimis nişte iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului.
Luca 20:21 Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.
Luca 20:22 Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?”
Luca 20:23 Isus le-a priceput viclenia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi?
Luca 20:24 Arătaţi-Mi un ban . Al cui chip şi ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului”, au răspuns ei.
Luca 20:24 Greceşte: dinar.
Luca 20:25 Atunci, El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
Luca 20:26 Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
Luca 20:27 Unii din saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au întrebat pe Isus:
Luca 20:28 „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: ‘Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.’
Luca 20:29 Au fost dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără copii.
Luca 20:30 Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.
Luca 20:31 A luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.
Luca 20:32 La urma tuturor, a murit şi femeia.
Luca 20:33 Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.”
Luca 20:34 Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită,
Luca 20:35 dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.
Luca 20:36 Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
Luca 20:37 Dar că morţii înviază, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre ‘Rug’, când numeşte pe Domnul: ‘Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov’.
Luca 20:38 Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.”
Luca 20:39 Unii din cărturari au luat cuvântul şi au zis: „Învăţătorule, bine ai zis.”
Luca 20:40 Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.
Al cui fiu este Hristosul?
Luca 20:41 Isus le-a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?
Luca 20:42 Căci însuşi David zice în cartea Psalmilor: ‘Domnul a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea
Luca 20:43 până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.»’
Luca 20:44 Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?”
Cărturarii mustraţi de Isus
Luca 20:45 Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:
Luca 20:46 „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe
Luca 20:47 şi casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”
Văduva săracă
Luca 21:1 Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut pe nişte bogaţi care îşi aruncau darurile în vistierie.
Luca 21:2 A văzut şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi.
Luca 21:3 Şi a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi,
Luca 21:4 căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor, dar ea a aruncat, din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.”
Nimicirea Ierusalimului şi venirea Fiului omului
Luca 21:5 Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis:
Luca 21:6 „Vor veni zile când nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”
Luca 21:7 „Învăţătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?”
Luca 21:8 Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Hristosul’ şi ‘Vremea se apropie.’ Să nu mergeţi după ei.
Luca 21:9 Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi, pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.”
Luca 21:10 „Apoi ”, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii.
Luca 21:11 Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi, vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer.
Luca 21:12 Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor din pricina Numelui Meu.
Luca 21:13 Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.
Luca 21:14 Ţineţi bine minte , să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde,
Luca 21:15 căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.
Luca 21:16 Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi.
Luca 21:17 Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu.
Luca 21:18 Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde.
Luca 21:19 Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.
Îndemn la veghere
Luca 21:20 Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.
Luca 21:21 Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă din el şi cei de prin ogoare să nu intre în el.

"Împărăția Lui Dumnezeu nu vine în așa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice: "Uite-o aici sau uite-o acolo!" Căci iată că Împărăția Lui Dumnezeu este chiar înlăuntrul vostru." Luca 17:20,21

Ar putea Împărăția Lui Dumnezeu să izbească privirile? Ar putea impresiona așa mult omul, încât să rămână năucit de atât de multă frumusețe și belșug? Categoric! Însă, nu o face.

Împărăția a început smerit cu un Prunc, în paie, neștiut, neprimit. Animalele i-au dăruit odihnă și adăpost printre ele. Împărăția nu a izbit ochiul. Nici nu a fermecat ființa, deși îngerii buluc, ar fi putut adăposti într-un palat Fiul Împăratului, făcut strălucire, în mijloc de deșert.

Împărăția Lui nu izbește privirea! Nu scrutează mintea, ca s-o farmece. Nu încântă auzul ca să rămână mai presus de orice sunet sau notă dulce. Nu. Împărăția nu e foc de paie. Nu e o frumusețe tulburătoare prin emoție. Care trece și apoi rămâi ofilit ca o floare sub brumă. Isus nu domnește prin zvâc omenesc. Nici printr-o gâdilare a simțurilor care se unduiesc sub impresie. Sentimentele, emoțiile, zvâcnirile sus la auz, văz sau simț, fac doar pentru un timp primăvară! Isus vrea pentru noi veșnică Primăvară!

Împărăția care izbește privirea miroase a om. Împărăția care e în noi, miroase a Cântec dulce chiar din mijloc de paie și gângurit de Copil! Ea începe în mine cu un scâncet duios și crește întruna aducând Împărăție fără sfârșit și Viață fără de Moarte.

Nu lăsa Împărăția să îți fie doar o izbire de privire. Doar o adiere de sunet duios. Doar un praf ce se ridică la primul vânt.

Fă din Împărăție loc de tihnă în tine!

Fă din Împăratul sfat dulce zi de zi și noapte de noapte!

Fă pentru Isus, loc de primire ca Prunc!

Cu scâncet de Împărăție!