Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Despre rugăciunile „neîmplinite”
Autor: Marin Mihalache  |  Album: Impărăţia Cuvântului  |  Tematica: Meditație
Resursa adaugata de marin2016 in 19/03/2017
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 5 voturi

Despre Rugăciunile „neîmplinite”

Deși mulți credincioși se roagă fervent și neîncetat, totuși de multe ori Dumnezeu pare a nu răspunde acestor rugăciuni, chiar și rugăciunilor drepților. Astfel se face că de multe ori ajungem fiecare, sau cel puțin unii din noi, să ne îndoim de puterea rugăciunii și de pronia cerească, aşa cum cum se reflectă în această poezie populară: „Doamne, Doamne,/mult zic Doamne,/Dumnezeu pare că doarme/Cu capul pe-o mănăstire/Şi de nimeni n-are ştire.” De aceea credința multora se răcește.

Dar este oare adevărat că Dumnezeu nu aude și nu răspunde neînsemnatelor noastre cereri? Răspunsul Bisericii la această întrebare este NU! Dimpotrivă, Dumnezeu nu numai că aude glasul rugăciunii noastre, dar El Atotputernic fiind, din preamulta iubire, pentru a ne împlini stăruitoarele rugăciuni își chiar „limitează” temporar omnipotența Sa, schimbându-și planurile eterne, suspendând parcă legile imuabile ale fizicii și astrofizicii, tot mersul rotativ al lumilor posibile spre spre a scoate din nevoie și primejdie pe o biată fiinţă omenească de pe o insulă de pământ care şi-a ridicat creştetul de sub apă într-o suburbie a Căii Lactee, pe prigonitul din rai „homo sapiens” care-i cere în credință lui Dumnezeu ajutorul. Îi stă în putință și nimeni nu-L poate opri pe Creatorul tuturor celor văzute şi nevăzute să-și „schimbe” ori să-și „suspende” lucrările terminate ori aflate în faza de construcţie pentru a răspunde celor care-L caută în numele Fiului Său, Iisus Hristos. Iisus Hristos Însuși Dumnezeu fiind născut înainte de toți vecii se întrupează în om pentru ca omul să poate deveni ca Dumnezeu prin har, suferind moarte și încă moarte pe cruce.

Aceasta „limitare” a atotputerniciei divine, a voinței lui Dumnezeu de către Dumnezeu Însuși este o dovadă şi un act de nesfârșită iubire pentru om. Și totuși de multe ori Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor noastre chiar de am fi vrednici și desăvârșiți, chiar dacă am cere cele de folos sufletului, chiar dacă ne-am osteni să-i facem voia, rugându-ne neîncetat. Dumnezeu după cum se vede şi înţelege are tainele Sale, gândurile, rânduielile și planurile Sale care sunt altele decât ale noastre, iar cei care Îl iubesc cu adevărat Îl preaslavesc pe Dumnezeu oricum, chiar şi pentru rugăciunile neîmplinte, convinși fiind că Dumnezeu îi ceartă pe cei pe care îi iubește pentru a-i face și mai desăvârșiți, și că nimic nu este veșnic pe pământ ori mai important ori mai vrednic de laudă decât Dumnezeu. În lume necazuri vom avea, aceasta ni s-a spus şi o ştim, dar fără de Dumnezeu nu există oricum nici speranță, nici izbândă că vom izbuti. Şi doar în focul încercărilor și al ispitei ştim că se lămurește aurul pur din retortele inimilor curate, creşte floarea credinței adevărate.

Cine se roagă smerit și dezinteresat de cele lumești acceptă de fapt Voința lui Dumnezeu, oricare ar fi. Deschizând astfel din lăuntru ușa tainică a sufletului, noi practic îi „dăm voie” lui Dumnezeu să folosească viața noastră pentru a face tot ceea ce este bine şi pentru noi și pentru ceilalți, după planul mult mai studiat și comprehensiv al lui Dumnezeu. Fără de Dumnezeu noi nu știm care este binele, nu știm pentru ce să ne rugăm. Noi vedem doar lucurile de la suprafață, unilateral, tridimensional, egoist, omenesc. Dumnezeu vede tot zbuciumul nostru, toată încercarea de a ieşi la lumină din labirintul pierzării. El vede şi aude mai ales rugăciunile nostre pentru alţii, pentru cei bolnavi şi stâmtoraţi, pentru cei dragi dar şi pentru duşmani, iar când ne rugăm cu toată inima şi mintea din iubire, Duhul Sfânt se roagă în noi, cu noi şi prin noi.

Dumnezeu le vede pe toate de sus în contextul și matricea cosmică, a eternităţii, ori din adâncurile ontice, din lăuntrul nostru sufletesc și de acolo le vede mai bine și ceea ce este cu adevărat mai bine pentru noi. Planurile și dorințele noastre efemere și de multe ori prea lumești nu par a lucra în ultimă instanţă așa cum trebuie. Dumnezeu ne-a lăsat libertatea de a alege, dar nu totdeauna noi ştim să alegem ceea ce este mai bine. De aceea ne și rugăm lui Dumnezeu, fiindcă Voia Sa nu poate fi împotriva celui pe care El Insuşi l-a creat, i-a dat şansa miraculoasă de a se naşte şi a trăi. Ne încredem de multe ori mai mult în oameni, dar oamenii fiindcă sunt doar oameni, au limitele şi motivele lor personale chiar şi atunci când sunt sinceri şi milostivi. Ce motive ar avea însă Dumnezeu când şi noi şi toate câte există sunt oricum ale Sale? Şi dacă toate calculele pe care ni le facem ar da rezultatele cele mai satisfăcătoare și trainice poate nu am avea de ce să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute. Dar așa, aflați de atâtea ori la stâmtorare, la graniţele posibilităţilor omenești, strigăm, îl implorăm și îl rugăm pe Dumnezeu să facă tot ceea ce este posibil, chiar imposibilul să ne scoată din încurcătură.

Omul ateu, sceptic, cinic, arogant, încrezut fiind numai în puterile sale ridică sisific un nou Turn Babel, un turn al iluziei, pe nisip mişcător. Şi chiar dacă omul acesta fără nici un dumnezeu, omul care nu se roagă, care nu face nici Voia lui Dumnezeu, nici voia sa, ci pe a diavolului, dacă omul acesta prosperă şi reuşeşte să câştige lumea, la ce îi folosesc toate acestea dacă îşi pierde sufletul? Lucrarea acestuia oricât de impresionantă are părea, este imperfectă şi vulnerabilă, se prăbusește de fiecare dată, mai devreme sau mai târziu, în deznădejde și în disperare. Fără de Dumnezeu toate se dovedesc până la urma a fi doar vanitate şi doar goană după vânt.

Nu același este cazul cu rugăciunea celui credincios, chiar cu rugăciunea la care nu primeşte un răspuns imediat, direct, ori evident. Un om care se smerește pe sine supunându-se Voinței lui Dumnezeu nu-și micșorează deloc puterea și inițiativa omenească, ci dimpotrivă deschide fereastra inimii dând posibilitatea razelor soarelui să intre și să lumineze ființa şi pe dinăuntru. Dumnezeu este și un mare pedagog. Ca pe nişte copii ajunşi la vârsta rațiunii şi a maturizării, de multe ori Dumnezeu ne lasă de multe ori să ne descurcăm şi singuri. Dumnezeu Tatăl intervine însă atunci când nu ne mai așteptăm, când eforturile copiilor Săi devin inutile, puterile sunt pe sfârșite. Când ajungem istoviți de suferință și de greutatea crucii pe care ni s-a dat să o ducem, Dumnezeu trimite de la câmp pe Simon din Cirena, tatal lui Alexandru și al lui Ruf, să ne ducă și nouă din povara crucii pe dealul Golgotei. 

De multe ori ca din senin, ca un vânt care suflă în direcția spre care mergem, Sfântul Duh ne aduce corabia la mal, ne ferește de naufragiu. De multe ori Dumnezeu ceartă furtuna în timp ce noi poate dormim. Tot Dumnezeu ne trimite câteodată cetele îngerești nevăzute, oameni potriviți și aleși la timpul și la locul potrivit, oameni ai lui Dumnezeu și circumstanțe nebănuite care schimbă radical situația în care eram. Poate acesta este răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile părinților și străbunilor noștri care s-au rugat cândva pentru noi. Dumnezeu poate nu a răspuns mai devreme fiindcă poate nu era atâta nevoie, ori noi nu eram încă pregătiți pentru a-I primi binecuvântarile Poate Dumnezeu a văzut crescând în noi ascuns tentacolele mândriei luciferice ori ale egoismului nostru instinctual, primitiv si neinduhovnicit. Dumnezeu care cercetează prin Duhul Sfant adâncurile inimilor știe ce este mai bine și mai folositor pentru mântuirea noastră. De aceea poate Dumnezeu ignoră dorințele noastre inutile și contrare binelui sufletesc „nerăspunzând” unor rugăciuni astfel încât suferința noastră temporară să devină mai târziu tainic o binecuvântare și pentru noi dar și pentru alții pe care Dumnezeu îi binecuvântează prin noi.

In grădina Getsemane, Iisus Insuși s-a rugat Tatălui cu sudoare de sânge să îndepărteze de la sine paharul morții dacă era cu putință. Iar Tatăl care știa ce este mai bine pentru lume a sacrificat din iubire pe propriul Său Fiu. Oare a fost acest sacrificiu în van?  Iisus a înțeles răspunsul Tatălui la rugăciunea Sa, pentru că pentru jertfă venise în lume și pentru mântuirea neamului omenesc.  Misiunea Sa divină pe pământ nu se putea termina prin renunțarea şi refuzul de a bea paharul morții. Dar tot întunericul răului, trădarea, umilirea, suferința, moartea însăși s-au terminat în victoria luminii Învierii.  Și totusi, ca Om, și Iisus a avut nevoie de îngerul rugăciunii să se întărească pentru ceea ce avea să se întâmple. Cu atât mai mult avem și noi nevoie de rugăciune. Mai ales fiindcă noi nici măcar nu știm ce ni se poate sau ni s-ar fi putut întâmpla.

Ioachim și Ana n-au obosit și n-au deznădăjduit rugându-se o viață lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu i-a răsplătit cu darul cel mai de preț pe care îl pot avea doi părinți trecuți de vârstă. Sfântul Pavel, apostolul neamurilor, de asemenea s-a rugat pentru ridicarea „țepușului” din carnea sa, iar Dumnezeu, din motive pe care numai Dumnezeu le știa, iar Sf. Pavel le înțelesese prin revelaţia divină, Dumnezeu pare că nu răspunde acestei rugăciuni, a unia din sfinții Săi vrednici de laudă. Dar aceasta nu-l face pe Apostol să-si întrerupă rugăciunea. Dimpotrivă, el este cel care ne îndeamnă și pe noi să ne rugăm neîncetat!

Copyright © 2016 Marin Mihalache 

 

 

 

 

Amin, amin! Remarcabil de documentata spiritual!!
Adăugat în 19/03/2017 de loredanam
,... omul care nu se roagă, care nu face nici Voia lui Dumnezeu, nici voia sa, ci pe a diavolului, dacă omul acesta prosperă şi reuşeşte să câştige lumea, la ce îi folosesc toate acestea dacă îşi pierde sufletul?

Dacă noi (oameni) am pricepe acestă realitate ne-am îngrozi, la gândul că atunci când prin facerea voii noastră călcăm voia lui Dumnezeu, de fapt nu facem voia noastră ci voia deavolului. Dacă aceasta, ar fi realitatea( spirituală) ultimă, în care trăim, atunci am fi cu adevărat nenorociţi, dar realitatea ultămă e alta, şi e aceasta: Atunci când căutăm să facem voia lui Dumnezeu, în toate relaţile, ajungem să facem voia noastră, în aceste relaţi, că în cazul acesta voia noastră e să facem voia lui Dumnezeu. Aceasta e partea doctrinară a acestei realităţi (legi) spirituale.Întrebarea e: cum poate fi pusă în practică această doctrină?

Atât voia lui Dumnezeu cât şi voia satanei e legată de caile lor, fiecare voieşte să ne ducă pe caile lor, căi care duc pe cei ce apucă pe ele, acolo unde duc ele. Atât căile lui Dumnezeu cât şi caile satanei le întâlnim atât în relatile sacre (ca de exemplu relaţia cu Dumnezeu) cât şi în relaţile profane( ca de exemplu relaţia cu bani) În relaţia cu Dumnezeu avem mai multe pârghi din care una e rugăciunea . Rugăciunea este respiraţia sufletului, dar şi acest ,,aer,, proaspăt şi curat, poate fi ,,viciat,,( afumat) atunci când voia noastră e voia satanei: când ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să prosperăm pe căile noastre rele( care nu sunt căile noastre ci căile Celui Rău). În cazul acesta rugăciunea noastră este o scârbă înaintea Domnului şi acesta este un motiv pentru care Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile, dar nu este singurul motiv. Un alt motiv este cel arătat de d-voastră în acest material şi motivul este acesta: Dumnezeu nu are în vedere ( doar)binele nostru vremelnic ( când ne ascultă rugăciunile)ci binele nostru veşnic, bine, care este legat de rămânerea noastră pe caile lui. Dacă am privi refuzul Lui de a ne asculta rugăciunile din această perspectivă , i-am nţelegem şi inima lşi grija lui Dumnezeu faţă de noi (copiii Lui)....

Frate Marin, văd că pricepeţi realitatea spirituală în care trăim, lucrul acesta nu e lucru mic, deoarece biblia spune că doar cei care au pricepere(spirituală) vor putea birui vremurile spirituale grele în care trăim. Mă rog ca Dumnezeu să vă ajute să rămâneţi pe caile Lui în toate relaţile d-voastră, atât în cele sacre cât şi în cele profane. Dacă ve-ţi face lucrul acesta ve-ţi ajunge ca Ezra un carturar iscusit care face din inimă voia lui Dumnezeu. Acesta este tipul de cărturar de care Dumnezeu se poate folosi în orce vreme şi orce loc.

Eu cred cu tărie că o trezire eficientă nu vine prin ,,cânii,, care latră la lupii ,din spatele turmei ci prin teologi,( cărturari) care stau în faţa turmei de aceea mă bucur ordecâteori văd un intelectual care pricepe cuvântul lui Dumnezeu.....

Adăugat în 20/03/2017 de pascaioan
Va multumesc din suflet frate Ioan pentru admirabilul comentariu pe care ati avut bunavointa sa-l postati la articolul despre rugaciunile "neimplinite". Desi nu merit generoasele Dvs. aprecieri acestea sunt o incurajare sa facem tot ce putem fiecare pentru implinirea planului lui Dumnezeu cu lumea aceasta. A Lui sa fie toata slava si marirea acum si in veac.
Adăugat în 20/03/2017 de marin2016
Un mesaj bogat care ne cheamă la cercetare, responsabilitate, recunoștință și acceptare a voii lui Dumnezeu, voie care nu se potrivește cu gândurile omenești nici cu pretențiile și voia omului firesc, nici măcar a celui duhovnicesc pt nimeni nu este întotdeauna sută la sută predat Lui.
Dumnezeu aude toate rugile celor ce strigă, cheamă, caută și doresc să I se închine, a tuturor „nenorociților”, a tuturor celor ce doresc să intre în prezența Sa și acest lucru l-a făcut posibil Bunul Tată prin jertfirea Fiului Său Preaiubit, prin El avem intrare slobodă la Tatăl, El este Ușa, El este Calea, El este tot ce avem nevoie și prin El și pt El sunt toate lucrurile, dar nu putem venim oricum, întâi se cere celui ce se aproprie de El să creadă că El este și fără credință nimeni nu este plăcut Lui, apoi conștiință neprihănită și evlavie pt că nu intri în palatul regelui sau președintelui.... intri în Sfânta sfintelor, în Locașul Preasfânt a lui Dumnezeu, în prezența Lui și apoi trebuie să intri cu duhul și cu un duh liber și curat, curățit în sângele Lui.
Și totuși așa cum f bine ziceți s-ar prea putea să nu primești ceia ce ai cerut pt că Dumnezeu are în vedere pt fiecare în parte „lucruri nespus mai bune”, decât cele ce le cerem și le dorim noi, lucruri veșnice care cântăresc o veșnicie de slavă pt care negreșit merită să suferi și boala și necazul și nedreptatea... Și Dumnezeu are un plan și un har măreț pt fiecare în parte ca prin jertfa Fiului Său Preaiubit să-Și definească și desăvârșească lucrarea de unire a tuturor lucrurilor din cer și de pământ într-Unul Singur, în Isus Hristos.
Toate acestea trebuie avute în vedere pt a accepta răspunsul la rugăciune pt că prin chiar faptul că nu primești răspuns, Dumnezeu a răspuns ca tu să înțelegi că trebuie să accepți lucrul acela așa cum e și să-ți concentrezi atenția asupra altor lucruri care ți le va pune la dispoziție și scoate în cale cum a făcut și sf. Pavel cu țepușul din coaste „am rugat pe Domnul odată ba de două ori...și El a tăcut, adică a zis, „harul Meu îți este îndeajuns”.
Nu este timp pt toate situațiile care se pot lua ca ex și pildă de răspuns la rugăciune dar un lucru este de neapărată trebuință să-l remarcăm; indiferent de răspunsul lui Dumnezeu, tu când te-ai rugat ai intrat prin credință în prezența lui Dumnezeu, prin Ușa deschisă de El în Domnul Isus, spălat și curățit în sângele Lui și te-ai închinat, ai avut o părtășie în duh cu Dumnezeu....În urma acestui lucru ești altfel! Oricât de bine ai fost spiritual și de sus..., în urma închinării și rugăciunii tale ai mai urcat puțin și te-ai mai umplut de pace și bucurie, altfel, nu ai fost încă în prezența lui Dumnezeu și dacă încă nu ai ajuns în prezența Sa ce vrei să-ți asculte?! Nu-ți ajunge oare harul Lui și faptul că mai este un „astăzi” pt tine? ce alt lucru îți mai lipsește....?
Îmi place atât de mult felul în care ați scris și subiectul încât mă văd inspirat și încep să predic... mai bine mă opresc aici, strâng cu bucurie cuvintele acestea în inimă și zic - Doamne binecuvântează poporul Tău, slujitorii Tăi și pe toți care citesc aceste lucruri frumoase, ziditoare și pline de putere care copii Tăi scumpi le publică aici!
Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze cu tot ce vă doriți și să vă poarte cu carul Lui de biruință până în mult iubita și dorita Patrie Cerească!
Adăugat în 20/03/2017 de Ioanhapca
Amin zic frate Ioan la comentariul Dvs. atat de profund, biblic si incurajator. Domnul sa va tina vocatia, talentul si harul spre a-L slavi acum si totdeauna.
Adăugat în 20/03/2017 de marin2016
Statistici
  • Vizualizări: 453
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 5
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni