Iertarea implică a uita.

Ieremia 31:34
„căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”

De atâtea ori am auzit zicala “te iert dar nu te uit”. Din Cuvântul lui Dumnezeu învățăm că lucrurile nu stau așa. A ierta implică a uita. Dumnezeu când ne iartă nu își mai aduce aminte de păcatele noastre, nu că nu ar putea să o facă, ci este un act voit, intenționat. Dumnezeu nu este ranchiunos, el ne iartă într-un mod desăvârșit.
Dicționarul definește cuvântul ranchiună în acest fel:

RANCHIUNĂ
Ură ascunsă, dușmănie și dorință de răzbunare; pizmă, pică.

Din perspectivă umană, a ierta este a comite o nedreptate. Ce sens are a uita vina unui vinovat? Oridecateori mi se greșește, natura umană strigă răzbunare. Așa ar fi corect nu? Ochi pentru ochi, dintre pentru dinte. De aceea, când spunem că iertăm, totuși în inima noastră așteptăm ca totuși într-o zi să se facă dreptate, că într-o zi cel ce a comis greșeala să plătească, fapta lui să-l ajungă.

Problema e că de multe ori credem că Dumnezeu procedează la fel. Cum poate un Dumnezeu Sfânt să ierte un păcătos care a păcătuit față de El? Cum poate Dumnezeu să socotească nevinovat pe cel vinovat? Și atunci credința parcă se clatină. Nu, Dumnezeu nu poate trece cu vederea abaterile de la voia Lui, el nu poate lăsa nepedepsit pe cel vinovat. Cum ar putea El să se facă că nu vede, că nu știe, că nu s-a întâmplat nimic?
Păcatul nu se iartă, se ispășește.
Neascultarea se plătește.
Dar totuși, Biblia spune că Dumnezeu nu obosește iertând. Cum vine asta?
Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu.
Dreptatea lui Dumnezeu cere răzbunare.
Plata păcatului este moartea.
Atunci, noi că păcătoși, cum putem fi iertați, dacă păcatul trebuie plătit cu viața? Cum putem sa fi păcătuit, și totuși să mai sperăm la iertare?
Dicționarul definește iertarea ca:

Eliberare a cuiva din robie
Dispensare a cuiva de o sarcină
Scădere a unei părți din datoria cuiva
Încetare a urmăririi cuiva
Renunțare la pedepsirea cuiva pentru o vină
Trecere cu vederea a greșelilor cuiva
Acordare a mântuirii de către divinitate cuiva care a greșit și apoi s-a pocăit

Dacă renunți la pedepsire cuiva pentru o vină, dacă treci cu vederea greșeală cuiva, oare nu este aceasta o nedreptate? Dar dacă pe lângă faptul că cel vinovat nu este pedepsit, pe deasupra pedeapsa cade pe o a treia persoană care este complet nevinovată? Nu este aceasta o nedreptate și mai mare? Dar dacă această nedreptate ar fi fost făcută din dragoste?

În Cuvântul lui Dumnezeu ni se spune că prima roadă a Duhului este dragostea, iar mai apoi bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Iar după înșirarea tuturor acestor roade ale Duhului, ni se spune că împotriva acestor lucruri nu este Lege. Deci, dacă Dumnezeu, fiindcă atât de mult a iubit lumea, încât a dat pe singurul Său fiu că să moară în locul nostru, plătind prețul pe care noi l-am fi trebuit să-l plătim, și aceasta a făcut-o din dragoste, oare ce Lege l-ar putea acuza pe Dumnezeu că a fost nedrept? Împotriva dragostei nu este Lege. Așa stând lucrurile, aceasta zisă “nedreptate” se transformă în dreptatea lui Dumnezeu.
Să privim puțin ce spune Cuvântul lui Dumnezeu.

Psalmii 98:2
Domnul Și-a arătat mântuirea, Și-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor.

Psalmii 35:24
Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!

Cum, să ceri că Dumnezeu să te judece după dreptatea Lui? El este perfect sfânt și drept. Cum vei ieși nevinovat înaintea Lui?

Psalmii 71:15-16
Gura mea va vesti zi de zi dreptatea și mântuirea Ta, căci nu le cunosc marginile.
Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta și numai pe a Ta!

VDC Psalmii 85:10
Bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută.

Dreptatea și pacea se sărută? În dreptatea lui Dumnezeu cel păcătos mai poate spera la pace? Da. Iată ce ne spune apostolul Pavel în epistola sa către Coloseni:

VDC Coloseni 1:19-22
Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El
și să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât și ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui.
Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași prin gândurile și prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum
prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină.

Deci Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, în dragostea Sa, a purtat El însuși păcatele noastre la cruce, ca noi sa avem pace cu El. A pus amenda maximă (plata păcatului este moartea) iar apoi a platit-o El însuși cu prețul vieții Lui.

Acum, dacă jertfa Domnului Isus a satisfăcut perfect dreptatea lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu ne poate ierta în mod desăvârșit pe noi, cei păcătoși. El nu va mai trebui sa se abțină de la mânia Lui, nu va mai trebui să se abțină de la răzbunare, deoarece prețul a fost plătit. Păcatele au fost ispășite. Deci e că și cum nu ar fi fost niciodată. Jertfa Domnului Isus este atât de perfectă încât Dumnezeu Tatăl nu mai cere nici o despăgubire din partea noastră. De fapt noi niciodată nu am fi putut satisface dreptatea Lui și prețul răscumpărării noastre ar fi fost atât de scumpă că niciodată nu l-am fi putut plătii.
Isus a plătit în locul nostru, deci datoria este ștearsă. Nu ca un act de favoritism, ci pentrucă datoria chiar a fost achitată, nu de noi ci de Isus.


Romani 11:27
Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele.”

Deci dacă păcatele sunt șterse, nu mai este nici o datorie de achitat. El ne acceptă și se poate comporta cu noi că și cum niciodată nu am fi datorat nimic, deoarece paguba pricinuită de noi a fost despăgubită în totalitate de Isus.

Ezechiel 18:22
Toate fărădelegile pe care le-a făcut i se vor uita!


Deci a ierta implică a uita.
Acum, iată ce ne spune Cuvântul Domnului:

Efeseni 4:31
Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.

Vedem cum amărăciunea, sau mânia, sau orice fel de răutate este pusă în contrast cu mila și iertarea, și ni se cere să iertăm cum am fost și noi iertați de Dumnezeu în Hristos, adică a trece cu vederea greșelile altora fără a mai dorii răzbunarea, a achita datoria în locul datornicului, a șterge datoria cum și a noastră a fost ștearsă fără să fi plătit nimic. Iar datoria odată ștearsă implică că persoana sa fie pusă în libertate ne mai datorând nimic. Deci vina i sa uitat, că și cum n-ar fi fost. Aceasta nu înseamnă un act amnezic, ci o acțiune voită și conștientă. A ierta cu adevărat e a uita greșeală celuilalt, a nu mai ține în seamă.


Mica 7:18-19
Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu-Și ține mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea!
El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre și va arunca în fundul mării toate păcatele lor.

Când Domnul Isus a fost întrebat de cate ori trebuie să iertăm când ne greșește aproapele nostru, El a spus pilda robului nemilostiv. Datoria lui era imens de mare și el niciodată nu ar fi putut să o plătească, dar Împăratul i-a iertat datoria, a șterș-o de pe tabelul cu datorii, iar acel om a plecat iertat și liber, datoria lui a fost uitată. Dar când el sa întâlnit cu cel care ii datoria o nimica toată, nu a fost în stare să se poarte cu milă și să îi ierte datoria. Atunci, a fost aruncat în temniță până când va plătii ultimul bănuț, ceea ce nu va putea să facă niciodată.

Apoi, în concluzionarea acestei pilde Domnul Isus face o avertizare foarte serioasă:

VDC Matei 18:34
Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele
său.”

Avertismentul e foarte serios, locul acela este iadul, acolo datoria rămâne, păcatul nu se mai iartă, iar de acolo nu se mai poate ieși niciodată.

Ieremia 20:11
Se vor umple de rușine că n-au lucrat cu chibzuință; de o veșnică rușine, care nu se va uita!