În tăcerea dintre cuvinte – Ioan 17

Autor: Dany Căpătan | Album: fara album | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Danycapatan in 26/08/2026

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Ioan 17

Rugăciunea lui Isus
Ioan 17:1 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
Ioan 17:2 după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.
Ioan 17:3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
Ioan 17:4 Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
Ioan 17:5 Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.
Ioan 17:6 Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.
Ioan 17:7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine.
Ioan 17:8 Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.
Ioan 17:9 Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi –
Ioan 17:10 tot ce este al Meu este al Tău şi ce este al Tău este al Meu – şi Eu sunt proslăvit în ei.
Ioan 17:11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte , în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi.
Ioan 17:12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
Ioan 17:13 Dar, acum, Eu vin la Tine şi spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
Ioan 17:14 Le-am dat Cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
Ioan 17:15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
Ioan 17:16 Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
Ioan 17:17 Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.
Ioan 17:18 Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.
Ioan 17:19 Şi Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.
Ioan 17:20 Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.
Ioan 17:21 Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu , Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
Ioan 17:22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una –
Ioan 17:23 Eu în ei şi Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.
Ioan 17:24 Tată , vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
Ioan 17:25 Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
Ioan 17:26 Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei.”

1 / 1 ▲

Există o clipă în Evanghelia după Ioan în care parcă pământul tace, iar cerul vorbește. Isus nu Se mai adresează mulțimilor. Nu mai răspunde întrebărilor și nu mai rostește pilde. Își ridică ochii spre Tatăl.
Noi citim o rugăciune care, în mod firesc, nu ne era destinată. Este ca și cum o ușă întredeschisă ne lasă să privim în cea mai sfântă încăpere a iubirii: Fiul vorbind cu Tatăl înainte de cruce.
Și, pe neașteptate, în acea rugăciune apare și numele nostru. Nu prin litere, ci prin chemare: „Mă rog și pentru cei ce vor crede în Mine…” (Ioan 17:20).
Înainte ca noi să-L căutăm, El ne purta deja în inimă. Înainte de cuie, înainte de coroana de spini, înainte de întunericul Golgotei, Isus S-a gândit la noi.
Asta schimbă felul în care privim credința. Nu este, mai întâi, povestea unui om care Îl caută pe Dumnezeu. Este povestea unui Dumnezeu care, chiar în ceasul durerii Sale, nu încetează să Se gândească la omul pe care îl iubește.
Poate că cea mai mare minune nu este că noi ne rugăm lui Dumnezeu. Cea mai mare minune este că Fiul lui Dumnezeu S-a rugat pentru noi.
Și dacă am fost în inima Lui înainte de cruce, nu vom fi uitați nici după înviere. Uneori, cea mai profundă rugăciune nu este cea pe care o rostim, ci aceea în care ne odihnim, știind că suntem deja purtați înaintea Tatălui de Hristos.

Dany Căpătan