Psalmul 119:23
Să tot stea voievozii și să vorbească împotriva mea: robul Tău cugetă adânc la orânduirile Tale.

David, omul după inima lui Dumnezeu, avea un secret, o armă de mare valoare, pe care o putem considera cu ușurință din acest verset.

Printre multe altele, avea câteva calități deosebite: cânta, compunea, știa să își exprime în versuri viața, știa să vorbească cu Dumnezeu, știa să se lase la dispoziția Lui în așa fel încât ceea ce compunea să fie de natură divină, profetică; dar aceste comori nu erau marea lui valoare, nu erau „calitatea rădăcină”, adică calitatea din care să dezvolte și alte calități.

Deși e uimitor să primești o inspirație cerească, să primești o profeție în versuri, haideți să nu ne concentrăm pe asta.

De ce? Pentru că acest secret al lui David pe care urmează să îl spun e cheia succesului spiritual, e lucrul care face calitățile anterioare să vină de la sine, fără a fi forțate sau căutate.

El dezvăluie: „robul Tău cugetă adânc la orânduirile Tale.”

Este atât de simplu, aparent, dar e atât de greu de pus în practică.

Acest „adânc” nu cred că e o seară de joi, în care vii de la muncă, biserică, și arunci câteva minute ochii peste vreun psalm, așa, superficial, ca să fie făcut.

Marea calitate, marele secret, marea armă a lui David a fost aceasta: dependența completă față de voia lui Dumnezeu.

Omul după inima lui Dumnezeu era atât de interesat în a împlini voia Stăpânului său, încât studia și cugeta până ajungea la cele mai adânci și înțelepte idei, de care majoritatea oamenilor duc lipsă, și de care noi ne bucurăm oricând citim din psalmi.

Dacă ești cântăreț, predicator, compozitor, sau orice ai fi: trebuie să ajungi la „adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu” (Rom. 11:33), la fel cum apostolul Pavel știa să le explice romanilor atâtea lucruri.

Eu personal folosesc arma lui David: o minte, o inimă, un caracter care să caute să performeze în neprihănire, care să iubească aceasta și care să se folosească de orice va putea, pentru ca să înțeleagă cum să biruiască păcatul, într-un mod cât mai strict.

Sper ca de astăzi, prin aceste puține cuvinte, să fii convins să nu mai cauți rime perfect ordonate.
Sper ca de astăzi să nu te mai atragă în mod deosebit partea tehnică.
Sper să nu mai privești omenește lucrarea ta neomenească.
Sper să nu mai slujești formalității.

Trăiește-ți viața cu teamă de Domnul, și ai să vezi că totul va veni de la sine, curat, plăcut, unic.

Doamne ajută, amin!