Nu cu mult timp în urmă doream să-mi construiesc cariera în jurul ideii de a avea de-a face cât mai puțin cu oameni. Mă gândeam atunci: ce rost are să-mi stric zilele din cauza faptului că alții sunt prost dispuși? de ce să mă supăr în fiecare zi din cauza supărărilor altora?
Când spuneam astfel uitam un aspect important: au existat o mulțime de persoane care au contribuit la formarea mea. Dacă n-ar fi fost ele, probabil că viața mea nu era acum așa cum este.
Astăzi lucrez printre oameni. Nu este întotdeauna ușor, dar e frumos, și chiar mai frumos atunci când pot lua și eu parte la bucuriile lor, iar pentru unii - la devenirea lor. Oamenii nu sunt perfecți; au victorii, dar și necazuri; zile senine, dar și poveri; bucurii, dar și întristrări; cuvinte de apreciere, dar și de critică. Însă așa cum sunt, ei fac parte din viața mea. Și nu ar fi la fel fără ei. Pentru aceasta sunt recunoscătoare.
Mai mult decât atât, cei din jur reprezintă una dintre puținele comori care trec de bariera a ceea ce este pământesc. Orice bun material are o durată limitată de viață și va rămâne parte a lumii materiale, însă oamenii, prin sufletul lor veșnic, trec dincolo de ea. A investi în ei înseamnă a construi pentru eternitate. Și pentru aceasta sunt recunoscătoare.