Drepturile de Război

Adesea intre oamenii lui Dumnezeu si intre crestinii de azi se pune  intrebarea:
"Dacă un Razboi începe, am voie să-mi apăr tara? Am voie protejez pe cei de aproape prin a intra in armată?"

Multe păreri se despart in directia asta, dar in textul acesta vreau să arăt ce mi-a arătat Dumnezeu, cât se poate cu pasaje biblice si dovezi raționale.
Și eu cândva mi-am pus întrebările: -"Este păcat, când incepe un război, să intru in armată și să apăr pe cei apropiati?"
"Ceea ce face Israel in privinta atacurilor militare in prezent pentru apărarea impotriva celor care îi atacă este corect?"


Am voie, ca creștin să lupt in armată?

Întrebarea aceasta mi-am pus-o și eu, dar înainte ca să mă intorc cu adevarat la Damnezeu. Dar când Dumnezeu mi-a schimbat inima, raspunsul a fost clar.
Fiindcă răspunsul este atât de simplu, am să-l scriu direct, fiindcă este clar:

DA, ai voie și chiar trebuie.
Numai că sub niște condiții, care sunt următoarele:

1. Ce aperi?
Aperi o țară din pământ? Aperi ceva pământesc care are ca Scop numai câștigul mârșav?
Sau aperi pe cei dragi, pe frații și surorile în Domnul şi chiar pe cei care încă nu Îl cunosc pe Domnul?

Pământul va trece și se va strica, dar sufletele celor apropiați nu vor trece: Alege să lupți pentru ceea ce nu trece!
Da, și pentru cei ce nu Îl cunosc pe Dumnezeu, chiar dacă nu au merit, dă-le binecuvântarea ta, precum și Dumnezeu te-a binecuvântat atuncea când nu meritai! ! !

2. În ce armată lupți?

Marele punct cheie, care mulți nu îl înțeleg este, pentru care țară lupți.
Să nu crezi că poți lupta în orice armată. Cele mai multe sunt o urâciune Domnului.
Lupți pentru Germania? Franța? Poate Spania? America? Lupți tu în armată Suediei sau Elveției?
Toate acestea sunt o urâciune, fiindcă sunt spurcate.
Oamenii din acele țări au spurcat țările și orice era bun și frumos au transformat în fărădelege și dezlegarea firii lor.
Nu uita, tu ai fost așezat de Dumnezeu într-o țară, El te-a născut într-o țară cu scopul ca s-o aperi. Nu uita de sângele care curge în tine, luptă pentru ceea ce este drept.
Pentru cei apropiați, pentru cei care îi iubești!
Chiar și pentru cei care nu îi cunoști, pentru străinii cei ce nu îi cunoști, pentru cei ce nu L-au cunoscut încă pe Dumnezeu.

3. Care este țara ta?

Ca român, sigur zici că România este țara ta. Dar bine zici tu, creștin drag?
Poate înainte să te întorci la Damnezeu ai fost un român pur, dar prin nașterea ta din nou, tu te-ai făcut părtaș firii dumnezeiești. Da, de sistem văzut ești român. Dar în duh? Tu mai trăiești ca oamenii de afară? Departe de tine așa ceva! Tu nu mai ești pământesc, fiindcă Dumnezeu a turnat în tine ce este Dumnezeiesc! Prezența Lui, a Celui Atotputernic! Tu te-ai născut din nou, dar nu în carne. Fiindcă " Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să între a doua oară în pântecele maicii sale și să se nască?" (Ioan 3:4)
Nașterea din nou este în duh. Tu ești o ființă nouă în duh, duhul tău s-a făcut părtaș firii dumnezeiești.
" prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte." (2 Petru 1:4)
Și făgăduințele lui Dumnezeu pentru noi sunt acestea:
" Dar scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduința să le fie dată celor ce cred, prin credința în Isus Hristos " (Galateni 3:22)

" Și dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți 'sămânța' lui Avraam, moștenitori prin făgăduință " (Galateni 3:29)

"Că, adică, neamurile sunt împreună-moștenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi și iau parte cu noi la aceeași făgăduință în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea" (Efeseni 3:6)

Lui Avraam i-a fost făgăduită o țară. O țară în care să fie odihnă și belșug. Dumnezeu zice că ne-a făcut pe noi, prin Isus Hristos, părtași la aceeași făgăduință. O țară, unde este odihnă, dar nu o țară pământească.

Ni sa făgăduit o moștenire care este aceeași ca a lui Avraam de a moșteni o țară. Și chiar dacă avem aceeași făgăduință, cea care ne-a fost dată nouă este mai bună decât a lui Avraam:
" Dar, acum, Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui mijlocitor este El mai bun, căci este așezat pe făgăduințe mai bune." (Evrei 8:6)

" Și tocmai de aceea El este mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemați să capete veșnica moștenire care le-a fost făgăduită " (Evrei 9:15)

"Ascultați, preaiubiții mei frați: nu i-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care le-a făgăduit-o celor ce-L iubesc?"
(Iacov 2:5)
Dumnezeu ne-a făgăduit o Împărăție, o țară.

" Dar noi după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea " (2 Petru 3:13)

"Și făgăduința pe care ne-a făcut-o El este aceasta: viața veșnică "
(1Ioan 2:25)

Deci țara noastră nu este aceasta în care ne-am născut în trup, în sânge de român, ci aceea în care ne-am născut în duh în sângele lui Isus, prin făgăduința dată de El, fiindcă suntem o făptură nouă în duh, în sângele scump al lui Isus Hristos, Domnul nostru.

"În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ. Cei ce vorbesc în felul acesta arată deslușit că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut-o în vedere pe aceea din care ieșiseră, negreșit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească, De aceea lui Dumnezeu nu-I este rușine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate." (Evrei 11:13-16)

Tu omule, prin credință trebuie să te uiți la făgăduința dată de Dumnezeu care este viața veșnică, un pământ nou și un cer nou, o Împărăție, o cetate cerească! Și privind la acestea prin credință să te declari străin și călător pe pământ. Nu aicea este patria ta! Ci aicea mergi prin credință, în această viață, fără ca încă să capeți făgăduința, căci asta se poate capăta abia la sfârșitul vieții tale pe pământ. Dar tu vezi făgăduința vieții veșnice de departe, de aicea pe pământ și să le urezi de bine, mărturisind că ești străin și călător pe pământ. Prin asta arăți deslușit că ești în călătorie către o patrie, către o țară, o țară mai bună, cerească. Dumnezeu ți-a pregătit o cetate. O cetate cerească.

"Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl așteptăm ca Mântuitor pe Domnul nostru Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile." (Filipeni 3:20-21)

Țara ta nu este aicea pe pământ, ești călător spre țara ta care este în ceruri, în nemurire prin nașterea ta în firea dumnezeiască, care a fost procedată numai prin credința în jertfa Domnului nostru Isus Hristos, în sângele Său ispășitor!
Luptă pentru țara ta! ! !

4. Împotriva cui lupți tu?

" Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva săpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești" (Efeseni 6:12)

Tu, ca cetățean al cerului, ca și călător și pribeag pe acest pământ, nu ai de luptat împotriva oamenilor, împotriva sângelui și a cărnii, ci împotriva duhurilor, soldaților întunericului, împotriva Satanei cu toată armata sa.

"Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului " (Evrei 12:4)

"Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi!" ( 1Petru 5:9 )

" Supuneți-vă dar lui Dumnezeu! Împotriviți-vă Diavolului, și el va fugi de la voi!" ( Iacov 4:7 )

" Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii a fost arătat, și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătate, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune."
(Tit 2:11-14)

Cine ești tu dar, omule, ca să pierzi viața unui alt om? Nu ne mai învață Dumnezeu mai degrabă să câștigăm viețile oamenilor?

" Am fost slab cu cei slabi, ca să-i câștig pe cei slabi. M-am făcut totul tuturor, ca oricum, să-i mântuiesc pe unii din ei."
(1Corinteni 9:22)

Pavel s-a făcut ca și un grec cu grecii, ca și iudeu cu iudeii, ca să-i câștige la mântuire.

" Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să-i câștig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege, m-am făcut ca și când aș fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege) ca să-i câștig pe cei ce sunt sub Lege; cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca și cum aș fi fost fără Lege (măcar că nu sunt fără o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub Legea lui Hristos), ca să-i câștig pe cei fără Lege."
(1Corinteni 9:20-21)

"Căci măcar că sunt slobod față de toți, m-am făcut robul tuturor, ca să-i câștig pe cei mai mulți"
(1Corinteni 9:19)

Dacă grecii se împotriveau în război împotriva Israelului, însemna asta, că Pavel trebuia acuma să omoare pe aceia, la care le-a propovăduit mai înainte Evanghelia? Departe așa ceva!
Ci Dumnezeu ne-a învățat așa:

"Ați auzit că s-a zis: 《 Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe vrăjmașul tău. 》 Dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvintați-i pe cei pe vă blestemă, faceți-le bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii?"
(Matei 6:44-46)

"Într-adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare și să fiți pălmuiți când ați făcut rău? Dar dacă suferiți cu răbdare când ați făcut ce este bine, lucrul acesta Îi este plăcut lui Dumnezeu."
(1Petru 2:20)

" Căci este mai bine, dacă așa este voia Lui Dumnezeu, să suferiți pentru că faceți binele, decât pentru că faceți răul."
(1Petru 3:17)

Noi suntem chemați să suferim, nu să aducem pe alții să sufere. Noi suntem chemați să suferim pentru Hristos.

" Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviți Celui ce vă face rău. Ci oricui te lovește pe obrazul drept, întoarcei-l și pe celălalt!"
(Matei 5:39)

Ce ști tu omule, dacă lupți împotriva omului? De unde ști cine este adversarul din frontul opus? De unde ști ce viață a avut? De unde ști că nu a plănuit Dumnezeu să îl mântuiască și tu îl omori? Nu așa ne-a învățat Hristos. Noi nu avem dreptul să ne împotrivim omului, ci numai duhurilor răutății. Nu avem de luptat împotriva oamenilor. Nu suntem chemați să grăbim calea oamenilor spre iad prin a-i omorî, ci suntem chemați să suferim totul și să ne facem slujitorii tuturor, ca să salvăm pe tot mai mulți spre mântuirea care vine prin credință în Domnul Isus Hristos, dată prin Har și nu prin merite.
Dacă facem așa, îi dăm tare o lovitură în față potrivnicului nostru și adversarului nostru, diavolul și biruim asupra lui cu un suflet câștigat pentru veșnicie.
La aceasta suntem noi chemați, să luptăm împotriva Satanei și oricărui stăpâniri ale duhurilor întunericului.

5. Nu te duce în război fără echipament

Ca să luptăm în războiul sfânt, pentru cetatea noastră cerească, ca să primească cât mai mulți locuitori, ne trebuie o putere care este mai puternică decât a adversarului.
"Încolo fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui!"
(Efeseni 6:10)

Dar care este această putere care ne-a dăruit-o Dumnezeu, ca să câștigăm războiul?
" Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede" (Romani 1:16a)

Dar această putere, care este Evanghelia lui Hristos o poți împărtăși abia când ai toată armătura îmbrăcată. Dacă ai puterea, adică Evanghelia în tine, dar nu ai armură, ești ușor străpuns de inamic!

"De aceea luați toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul! Stați gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, având picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii! Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale Celui Rău! Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu! Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri! Vegheați la aceasta cu toată stăruința și rugăciune pentru toți sfinții"
(Efeseni 6:13-18)

6. Cum să aperi pe cei dragi

Acuma am învățat cum să luptăm împotriva inamicului și cum să apărăm pe cei necunoscuți care încă nu Îl cunosc pe Dumnezeu, cum să îi apărăm de inamic, Satana, prin a le vesti Evanghelia care este iertarea păcatelor prin Domnul nostru Isus Hristos prin Jerfa Lui, prin sângele Lui și făgăduința vieții veșnice și cetății noastre cerești, ca din acel străin să devină un prieten și un frate.
Dar acuma, cum să apărăm pe cei dragi, pe cei care ne sunt deja familie în Hristos și pe cei care tocmai au intrat în familia lui Hristos?
Foarte simplu:
Cu cât mai mult te întărești tu și ajungi mai aproape de Dumnezeu, cu cât mai mare este desăvârșirea și dragostea ta, cu atât mai mult ai capabilitatea de a întări pe ceilalți, de a-i sprijini și a-i mângâia!

"De aceea mâgâiați-vă și întăriți-vă unii pe alții, cum și faceți în adevăr!"
(1Tesaloniceni 5:11)

"De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alergarea voastră, căci dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată!"
(2Petru 1:10)

Chemarea ta este să lupți pentru țara ta! Să lupți ca tot mai mulți să între în ea! Să aperi și să întărești pe cei care sunt deja în drum spre ea! Dacă tu te întărești ca să fi mai sincer înaintea lui Dumnezeu, mai deschis, mai plin de râvnă și dragoste, ca să îți dai tot mai mult silințele de a fi Lui pe plac, și a cunoaște cine este El, atuncea vei putea cu adevărat să întărești pe cei dragi, fiindcă atuncea mai mult auzi glasul Duhului și tot mai mult El spune prin tine dragilor cuvintele potrivite la vremea potrivită, ceea ce aduce la îmbărbătarea și întărirea lor. Prin asta îi aperi de jocurile viclene ale inamicului care vrea să-i piardă.

" Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape!" (Iacov 5:8)

Cine este Comandantul tău?

În lumea aceasta există doar doi comandanți, doi stăpânitori care comandă cu putere: Satana și Dumnezeu.

Omul are de ales căruia din ei să slujească și nu există altcineva decât ei doi. Nimica între. Numai Lumină și întuneric. Dacă Dumnezeu nu este stăpânul tău, atuncea este Satana.
Dacă dar crezi că Dumnezeu este Stăpânitorul și Comandantul tău, că pe El l-ai ales, vreau prieten drag să îți amintesc și să te avertizez:
Satana are o armă secretă care este amăgirea.
"Și nu este de mirare că chiar Satana se preface într-un înger de lumină." (2Corinteni 11:14)

Da, Satana care încearcă cu toate puterile să distrugă armata Domnului, se preface într-un înger de lumină. Și el își pune numele Isus și se deghizează de parcă ar fi Mântuitorul, dar în adevăr este Baraba.

Să explic:
În manuscrisele vechi ale noului Testament, scriia că Baraba se mai numea și Isus, dar mai târziu la traduceri a fost omis a mai spune că Baraba, tâlharul se mai numea și Isus, fiindcă nu li se părea că se cuvine să poarte același nume.
Dar acuma 2000 de ani, stăteau înaintea lui Pilat din Pont și înaintea poporului Irael, Isus Baraba (Baraba înseamnă fiul tatălui) Și Isus Hristos.
Și Pilat a întrebat: " Să îl eliberez pe Isus Baraba (care înseamnă Isus, fiul tatălui) sau pe Isus numit Hristos?" Și toți iudeii l-au ales pe Isus Baraba, fiindcă găseau în el tot ce vroiau:
Un om care să lupte împotriva imperiului roman, care să întindă cuțitul când este atacat de inamicul omenesc, care să taie gâtul inamicului și să-l omoare. Un Isus care să lupte cu arme împotriva celor ce atacă, un Isus care să nu poată suferi inamicul omenesc, ci să-l omoare. Pentru ce? Ca să-și apere patria.
Și pe Isus Hristos l-au condamnat la moarte, deși nu era vrednic de moarte. Cel ce era vrednic de moarte a fost slăvit de oameni.
Oamenii l-au ales pe Isus Baraba, care să le fie mântuitor și salvator și nu pe Isus Hristos.

Ai grijă să nu îl alegi pe Isus Baraba în viața ta, care oferă arma. Nu lupta împotriva oamenilor, ci luptă împotriva Satanei, care este Isus Baraba din ziua de azi, care zâmbește larg când un creștin omoară oameni. Care mânjește mâinile de sânge, nu are ca scop mântuirea, nici a ta, nici a celui de lângă tine. Pe când Isus Hristos, Mântuitorul nostru, vrea salvare și eliberare, milă și mângâiere, dragoste și credință. El vrea o naștere din nou din duh, ca omul să nu mai lupte împotriva oamenilor, ci împotriva Satanei și a oricărui duh rău. Suntem chemați la sfințenie.

Cine este stăpânul tău? Pe cine alegi?
Pe Isus Baraba sau pe Isus Hristos, Mesia?

De ce Dumnezeu comandă la luptă?


Acuma, poate te întrebi: " Dar de ce în trecut, Dumnezeu comanda țării Israel să facă război cu Canaaniții și să-i șteargă din țară?"
Răspunsul este din nou destul de simplu:

Dumnezeu la început, l-a făcut pe om. El a creat pământul pentru el și i-a dat totul în stăpânire. Dar Dumnezeu vroia ca omul să aleagă din propria voință să îl urmeze pe El. De aceea a plantat în mijlocul grădinii Eden Pomul vieți, dar și pomul cunoștinței binelui și răului.
"Apoi, Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni la mâncare și pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoștinței binelui și răului."
(Geneza 2:9)

Dumnezeu le-a interzis lui Adam și Eva să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului, dar ei tot au mâncat. Prin asta au început să cunoască răul și păcatul. Dumnezeu i-a izgonit din grădină dar nu i-a părăsit, fiindcă îi iubea. Și cu anii oamenii se înmulțiseu din Adam și Eva și deveneau tot mai mulți, deveniseu foarte răi. Tot ce se cunoștea ca purtare sfântă nu le păsa, ci se stricau în poftele lor tot mai mult.
" Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie. Dumnezeu S-a uitat spre pământ și iată că pământul era stricat, căci orice făptură își stricase calea pe pământ"                 (Geneza 6:11-12)
Dumnezeu vroia să strice întreaga omenire, fiindcă Îi părea rău că l-a făcut pe om.
" Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului" (Geneza 6:8)
Noe, era un om care Îl căuta pe Dumnezeu. Era o lumină în întuneric. Dumnezeu a șters toată omenirea prin potop, în afară de Noe cu familia sa. Dumnezeu a mai dat o șansă omenirii, ca să Îl urmeze. Din Noe și familia sa s-au înmulțit oamenii din nou foarte mult și s-au făcut foarte mulți. Dar omenirea din nou se ducea înspre rău și mai rău. Și Dumnezeu atuncea a ales să nu mai distrugă toată omenirea, ci să lase pe cei răi să trăiască, dar să își aleagă un popor care să Îl urmeze, și să arate celorlalți cât de bine este să urmeze pe Dumnezeu. El l-a ales pe Avraam, care avea o inimă bună înaintea Lui. Din Avraam El a făcut poporul Israel, din Iacov. Și când poporul s-a făcut mare la număr, Dumnezeu l-a trimis pe Moise, care să dea Legi aspre de la Damnezeu ca poporul să cunoască că nu este de joacă cu păcatul.
"Așa că Legea, negreșit, este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună.
Atunci un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum! Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate din cale afară de păcătos prin faptul că se slujea de aceeași poruncă."

Deci Dumnezeu a dat prima Lege aspră ca să iasă la iveală răutatea păcatului și marea greutate a acestuia. Și Dumnezeu de asemenea a poruncit ca poporul să țină Legea "Ochi pentru Ochi, Dinte pentru Dine" ca să arate ce este dreptatea. Adică dacă o țară ataca Israelul, Israelul era obligat să atace înapoi, ca să mențină dreptatea. Da, Dumnezeu a vrut să arate care este dreptatea, ca mai târziu, prin această Lege care nu era cea finală, să se ajungă la concluzia că omul are nevoie de un Mântuitor, fiindcă nu poate ține Legea pe întregime, ci tot păcătuiește şi că dacă ar fi după dreptate, ar merita moartea.
Așa că Tatăl Ceresc, Dumnezeu, L-A trimis pe Fiul Său Isus Hristos, care este una cu El, ca să împlinească Legea. Și Dumnezeul atuncea a văzut că oamenii au priceput că păcatul este rău și au înțeles ce este dreptatea. Acuma aveau nevoie de cineva care să îi elibereze de acele păcate. Și Isus Hristos Însuși, a murit pentru noi la cruce, la Golgota, ca noi să putem fi spălați de păcat prin sângele Lui.

Deci Dumnezeu a văzut că omul a priceput că păcatul este rău, și L-a trimis pe Isus Hristos care a împlinit Legea care să elibereze de acest păcat. Și Isus Hristos atuncea a dat o nouă Lege. Legea care este cu adevărat de la inima lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu nu mai era nevoit să arate omului cât de rău este păcatul, fiindcă acesta a priceput, și a văzut că după dreptate, ar merita moartea.
Dar Isus Hristos a adus Legea nedreptății, fiindcă drept era să murim. Dar El a murit pentru noi și a înviat. Ceea ce nu era drept, fiindcă meritam moartea. Tot așa acuma în noua Lege, Legea desăvârșită de la inima lui Dumnezeu, El ne învață că mila trece peste dreptate. El ne-a dat o Lege a libertății, nu libertatea de a face ce vrea, ci libertatea adică eliberarea de păcatul care ne apăsa, fiindcă El a avut milă cu noi.

"Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie judecați de o lege a slobozeniei: căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruie judecata." (Iacov 2:13-14)

De aceea Dumnezeu ne învață să avem milă, chiar și cu cel care nu merită, precum și El a avut milă de noi, deși noi nu meritam.

De aceea, Israelul avea voie să facă război cu oamenii, dar noi nu mai avem voie. Fiindcă noua Lege nu este despre lucrurile care se văd, cum ar fi rituale, ci este o Lege în duh, care se împlinește cu inima, cum a zis Dumnezeu 200 de ani înainte de Hristos prin Ieremia că va face, când vorbea despre noua Lege care avea de gând s-o facă și a făcut-o cu venirea Domnului Isus:

"„Iată, vin zile”, zice Domnul, „când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din țara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soț asupra lor”, zice Domnul. „Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea”, zice Domnul: „Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu-l va mai învăța pe aproapele sau pe fratele său zicând: «Cunoaște-L pe Domnul! », ci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare”, zice Domnul, „căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor."
(Ieremia 31:31-34)

În trecut, în vechiul Legământ, Dumnezeu comanda la luptă împotriva oamenilor, dar în Legământul nou, prin Isus Hristos, Dumnezeu comandă la luptă împotrivă duhurilor și puterilor care nu se văd. Totul este pe suprafața care nu se vede, de aceea și Legea, nu mai este scrisă pe hârtie, ci în inimile celor ce iubesc pe Dumnezeu.


Are voie Israel să atace militar?


Acuma se pune dar întrebarea: " Poporul Israel îl urmează acuma pe Baraba?"
Ei apără militar, se apără de cei ce îi atacă. Oare nu este asta controvers cu ceea ce a zis Isus?

Da, este, dar să nu uităm că poporul Israel nu L-a primit încă pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor, dar Îl va primi, cum este scris:

"Fraților, ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ține până va intra numărul deplin al neamurilor.
Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov." (Romani 11:25-26)

Isus a zis:
"Ați auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. »
Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci oricui te lovește peste obrazul drept întoarce-i-l și pe celălalt!"
(Matei 5:38-39)

Noi suntem chemați să iubim. Noi suntem chemați să fim lumini în lumea aceasta și să luptăm pentru țara noastră cerească în timpul pribegiei noastre pe acest pământ.

Domnul să fie cu tine, să te întărească și să te facă mare în dragoste și sfințenie. Fi un luptător curajos, care să nu se lase dărâmat de cuvintele Satanei cu care te atacă. Ci lucrează în totul cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu, caută-L și-L vei găsi tot mai mult și te vei minuna!
Luptă, viteazule cât ești pribeag pe acest pământ, fiindcă în cer, în țara ta, te așteaptă o odihnă veșnică!
Amin!