„Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?” (2Corinteni 6:14)
Watchman Nee povestește: „Un prieten de-al meu a avut o controversă cu Domnul. Înainte de a se converti, el s-a îndrăgostit, și îndată ce s-a convertit a căutat să o câștige și pe fată pentru Hristos, dar ea refuză să aibă de a face cu lucrurile spirituale. Dumnezeu i-a spus clar că trebuie să rupă relația cu fata, dar el o iubea mult, așa că a căutat să evite problema aceasta, continuând însă ca și mai înainte să-L slujească pe Domnul și să câștige suflete pentru El.
După o vreme însă, el a devenit conștient de nevoia lui de a avea sfințenia, și această conștiență a marcat începutul unor zile negre. El se ruga pentru plinătatea Spiritului, ca să poată avea putere să trăiască o viață sfântă, dar Dumnezeu se părea că-i ignora cu hotărâre cererea. Într-o dimineață, a predicat într-un alt oraș și a vorbit din Psalmul 73:25. „Pe cine altul am în cer afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine”. La întoarcerea acasă, s-a dus la un timp de rugăciune unde, spre surprinderea lui, o soră s-a ridicat și a citit același text din care el predicase cu câteva ore mai înainte, fără însă ca ea să fi știut lucrul acesta. După ce a citit textul i-a pus întrebarea: „Putem noi spune cu adevărat: pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine?” Era putere în cuvântul acela. El a izbit drept la țintă, în inima lui, și a trebuit să admită că nu putea spune cu adevărat că nu dorea pe nimeni altcineva nici în cer nici pe pământ în afară de Domnul.
Acolo și atunci a văzut că pentru el totul depinde de voința lui de a renunța la fata pe care o iubea. Pentru unii probabil că lucrul acesta n-ar părea atât de greu, dar pentru el era totul. Așa că s-a apucat să se târguiască cu Dumnul: „Doamne, mă voi duce în Tibet și voi lucra acolo pentru Tine, numai să mă lași să mă căsătoresc cu fata aceasta”. Dar Domnul părea mult mai interesat de relația lui cu fata decât cu mersul în Tibet, și oricât a argumentat el, n-a putut produce nici o schimbare în atitudinea Domnului.
Controversa a continuat luni de zile, și ori de câte ori se ruga băiatul pentru plinătatea Duhului, Dumnezeu îi arăta spre aceeași direcție. A venit însă o zi când grația Lui a triumfat și tânărul s-a uitat la El și a recunoscut: „Doamne, eu pot spune acum cu adevărat că pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine”. A fost răsăritul unei zile noi în viața lui”.