Încã o deşertãciune în scurtimea vieţii: atâta amar de timp se chinuieşte omul sã înveţe sã vorbeascã, rosteşte în final câteva cuvinte, dupã care, vocea îi amuţeşte pentru totdeauna!
Psalmii 61:2De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!”