KYRIOS- DOMN ESTE NUMAI DUMNEZEU
Autor: PREOT DAVID MARIAN  |  Album: APUSUL LIBERTĂȚII UMANE  |  Tematica: Religie
Resursa adaugata de MAMAIANORD in 04/07/2017
    12345678910 0/10 X
KYRIOS -DOMN ESTE NUMAI DUMNEZEU

În liturgica creștin-ortodoxă, la vremea săvârșirii Tainei Botezului, preotul întreabă pe catehumen:
-Te-ai unit cu Hristos?
Iar acesta răspunde:
-M-am unit cu Hristos.
-Și crezi Lui?
-Cred Lui ca Unui Împărat și Dumnezeu.
Aceste două apelative nu sunt sinonime, nu constituie un pleonasm. A crede în Hristos ca Dumnezeu nu este sufficient, căci și dracii cred în El.Acceptându-l ca Împărat și Dumnezeu, semnifică exact a decide să-l urmezi și să-ți dedici întreaga viață Lui, de a trăi după poruncile Sale. Tocmai de aceea, vechea mărturisire de credință în Hristos constă în a-L mărturisi și a-L proclama Domn (Kyrios), cuvânt care în limbajul religios și politic al acelor vremuriimplică idea de putere reală și absolută, cerând o supunere necondiționată. Creștinii au fost persecutați și uciși pretutindeni, pentru că ei refuzau să dea titlu de Domn (Kyrios) împăratului roman. ,,Tu singur ești Domn” proclamă una din cele mai vechi cântări creștine – doxologia mare- pe care noi o cântăm în toate diminețile fără să-i înțelegem sensul sfidător față de toate puterile și domniile pământești pe care-l implică. A mărturisi că Hristos este Împărat, înseamnă că Împărăția pe care a descoperit-o și a inaugurat-o nu este numai o împărăție situată într-un viitor îndepărtat și cețos- dincolo de această lume- și care nu va intra în nici un conflict cu vreuna din împărățiile și organizațiile pământești, ci și că noi aparținem acestei Împărății aici și acum și o slujim mai înainte oricăror alte împărății. Apartenența și fidelitatea noastră la oricare altă entitate în această lume- stat, națiune, familie, cultură sau orice altă valoare- nu rezistă decât în măsura în care aceasta nu contrazice și nu diminuează cu nimic apartenența esențială- fidelitatea noastră față de Împărăția lui Dumnezeu.
Față de loialitatea noastră cu privire la această Împărăție, nici o altă loialitate nu păstrează un character absolute, nici una nu poate pretinde de la noi ascultare necondiționată, nimeni nu este stăpânul vieții noastre. Este foarte important să ne amintim de acest lucru în epoca noastră, în care nu numai lumea în general, ci chiar și creștinii dau adesea o importanță absolută valorilor pământești- naționale, entice, politice, cultural- și fac din acestea criteriul credinței lor creștine, în loc să le subordoneze singurului lor jurământ absolute: acela pe care l-au rostit în ziua botezului, când s-au angajat în rândurile celor pentru care Hristos este unicul Împărat, unicul Domn (Stăpân).
Nu este deloc întâmplător că la Taina Botezului se vorbește despre Împărăția lui Dumnezeu. Botezul Domnului a avut dimensiune cosmic. Se reunește cerul cu pământul. Prin cădere omul pierduse legătura cu Sfântul Duh. Această pierdere îi așeza existența într-un cadru limitat și închis, cadrul lumii create. Or, Botezul reprezintă tocmai această eliberare din cadrul limitat și închis, este momentul când se redeschid izvoarele harului pentru întreaga creație. Acest process de reunificare se va împlini abia odată cu Învierea, prin biruința Mântuitorului asupra morții și păcatului. Totodată acest moment al Botezului din apa Iordanului care readuce energiile divine în lume, prefațează întemeierea Împărăției vestite de Hristos. Odată cu Învierea lui Hristos un nou eon se va naște în cuprinsul istoriei și se va desăvârși la sfârșitul veacurilor. Pecetea fundamental, temeiul ontologic al Împărăției vestite de Hristos este prezența Sfântului Duh. Natura umană se sfințește și se reunesccreatul cu necreatul. Semnul acestei Împărății este biruința asupra forțelor întunericului: ,,Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot demoni, iată a ajuns la voi împărăția lui Dumnezeu” (Matei 12, 28). Botezul devine condiția fundamental, sine qua non, pentru accesul în Împărăție: ,,Adevărat, adevărat zic ție, de nu se va naște cineva din apă și din duh nu va putea intra în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3, 3).
Tocmai din aceastî pricină Hristos, imediat după Botez este luat de Duhul și dus în pustie, pentru a se înfrunta cu satana, îngerul întunericului care îi ademenise pe oameni spre păcat.

Preot David Marian, parohia Nașterea Maicii Domnului, Mamaia Nord - Năvodari
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 494
Opțiuni
2 Cronici 20:12 O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!”