Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Eu în cine mă încred?
Autor: Viorica Mariniuc  |  Album: Gânduri  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de vimara62 in 29/11/2015
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 4 voturi
Cine e prietenul meu?
Dumnezeu spune că celui neprihănit îi face prieteni din dușmani. Prieteni, nu așa, cunoștințe: „bună-bună, ce faci-bine, pa-pa”.
Atunci de ce ne mai văităm: „Vai, n-am pe nimeni!” sau afirmăm, debordând de înțeleaptă filozofie: „Eu nu mă încred în nimeni, e-he, dac-ați știi voi ce răi sunt oamenii!”? Culmea e că toți spunem asta, de parcă toți oamenii răi ar fi de pe altă planetă.
Să nu te încrezi în nimeni- ne sfătuim unii pe alții... Bine, sfătuitorule, nu mă încred. Nu mă încred nici în tine, nici în tine, nici în ei. Nici în mine. De atâtea ori am fost cel mai aprig dușman al meu... Dar, cum s-ar părea că dintre toți muritorii mie îmi pasă cel mai mult de mine, L-am rugat pe Domnul Isus să facă El așa ca să pot avea ceva încredere în mine. Și în tine. Știu că la vremea potrivită El scoate oameni în cale și ne sudează relația spre sfântă zidire.
Poate m-a considerat neprihănit și mi-a făcut prieten dintr-un posibil dușman... Vino să te îmbrățișez, prietene! În Numele Domnului, am încredere în tine.
În cine să mă încred? Pentru cine prezint eu încredere? Pe câți am dezamăgit, cu sau fără voia mea?
Bună să vă fie inima, prietenilor! Să aveți o inimă bună, dușmanilor! Între aceștia cine pune hotar? Cine ne știe?... Eu știu: știu Cine știe!
Textul ne cheamă desigur la o analiză... la o adâncă cugetare... Nu pot să cred căci fiecare dintre noi nu avem cel puţin un prieten de nădejde; cine nu are cel puţin un prieten, se poate numi singuraticul lumii acesteia... da, cel pe care-l numim prieten trebuie să avem încredere că este un om de adâncă nădejde dar, nu uităm totuşi, căci şi el este om ca şi mine şi poate greşi în orice clipă... dezamăgirea instalată trebuie să dispară însă ca şi fumul, ca si ceaţa... personal am câteva prietene de mare nădejde; Dumnezeu mi-a sudat relaţiile în aşa fel încât chiar dacă cineva greşeşte, dragostea faţă de prietenele mele nu poate dispare; le iubesc, le respect, le apreciez pe fiecare aşa cum sunt şi nu mă pot plânge că nu am pe nimeni... pun doar mâna pe telefon, sun sau scriu un mesaj şi prietenele mele de la capetele pământului sar în ajutor cu sfaturi clare şi mai mult, cu rugăciunile de care am mare nevoie, fie ele binecuvântate! Da, eu am experimentat şi lucrul acesta ca dintr-o duşmancă Domnul să mi-o facă prietenă! Duşmanii şi prietenii vor exista în viaţa fiecăruia dintre noi; Fii binecuvântată sora, multă pace şi la cât mai profunde relaţii de prietenie în Domnul nostru Isus!
Adăugat în 29/11/2015 de floridinmaracineni
Statistici
  • Vizualizări: 826
  • Favorită: 2
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni