Praznicul Învierii ne aduce şi vestea de bucurie că vom învia din morţi. Că moartea şi-a pierdut puterea. Că din moarte vom trece la viaţă.

Dar în faţa acestei bucurii, Evanghelia ne pune vestea de îngrijorare că „unii vor învia spre viaţă, iar alţii spre osândă“ (Ioan 5, 29).

Adică, cum vei trăi, aşa vei muri. Şi cum vei muri, aşa vei învia. Dacă ai trăit o viaţă cuprinsă de grijile mântuirii, dacă ai trăit o viaţă de dragoste faţă de Domnul şi de cele sufleteşti, dacă ai trăit prin această lume suspinând după patria cerească, vei învia la viaţa cea veşnică. Dar dacă ai trăit o viaţă pentru lume, pentru plăcerile ei şi pentru cele trecătoare ale ei, vei învia spre osândă.

E doar şi firesc să fie aşa. Căci, cum spune Sundar Singh: treptat, treptat, omul ajunge încă din viaţa aceas­ta să stea în atingere cu raiul sau cu iadul, după cum îl îndeamnă deprinderile lui, cele bune sau cele rele. În viaţa omului, raiul sau iadul începe chiar aici pe pământ, după cum trăieşte el: pentru cele sufleteşti sau pentru cele lumeşti. În acest înţeles zicea şi Mântuitorul: Iată, împărăţia lui Dumnezeu (raiul) se află înlăuntrul vostru“ (Luca 17, 21).

Cum vei muri, aşa vei învia. Căci după moartea ta, se continuă – în chipul cel mai desăvârşit – deprinderile ce le-ai avut în viaţa aceasta. L-ai căutat cu dor pe Domnul Iisus aici pe pământ? Îl vei afla deplin dincolo de mormânt. Ai um­blat flămând după Cuvântul lui Dumnezeu şi după hrană duhovnicească? Vei avea dincolo „ospă­ţul“ şi masa plină. Ai iubit cântările duhovniceşti? Vei auzi dincolo cântările cele îngereşti.

Dar dacă ai iubit lumea şi ale ei, cum ai putea aştepta să învii pentru rai, pentru o lume cu care nu te-ai ocupat şi pe care n-ai iubit-o? Cu gusturile ce le-ai avut în lumea asta vei trece acolo unde ţi-e locul. Căci doar nu vei aştepta ca mormântul să-ţi schimbe firea cea rea pe care ai avut-o în viaţă.

Deci, dragul meu, nu uita: cum vei trăi, aşa vei mu­ri. Şi cum vei muri, aşa vei învia