De ziua ta, Românie, mă rog cu mai multă zdrobire decât în anii trecuți. Strigătul inimii mele este mai patetic, recunosc; dar recunoaște și tu – țărișoară din Balcani – că și prilejurile de mâhnire s-au înmulțit. De când am resimțit prima dată, acut și persistent, că sunt român, aștept și sper. Momentul acela magic l-am trăit în decembrie 89, când mintea...