- Iov 3:11 De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
- Iov 3:12 De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte?
- Iov 3:13 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni
- Iov 3:14 cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte,
- Iov 3:15 cu domnitorii care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint.
- Iov 3:16 Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!
- Iov 3:17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
- Iov 3:18 Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;
- Iov 3:19 cel mai mic şi cel mare sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăpânul său.
- Iov 3:20 Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărâţi la suflet,
- Iov 3:21 care aşteaptă moartea, şi nu vine, măcar că o doresc mai mult decât o comoară,
- Iov 3:22 care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie dacă ar găsi mormântul?
- Iov 3:24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele şi jalea mi se varsă ca apa.
- Iov 3:25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
- Iov 3:26 N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”
- Iov 4:1 Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
- Iov 4:2 „Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?
- Iov 4:3 De multe ori tu ai învăţat pe alţii şi ai întărit mâinile slăbite.
- Iov 4:4 Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau şi ai întărit genunchii care se îndoiau.
- Iov 4:5 Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab! Acum, când eşti atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
-