1. În corabia lui Noe animalele au intrat ,
Două câte două, pe rând s-au aşezat,
Fiecare după soi, la corabie au venit,
Fiindc-aşa Dumnezeu le-a poruncit.

R: Şi-a fost atâta bucurie, atâta veselie,
Animalele cântau, toate se bucurau.
Şi-a fost atâta bucurie, atâta veselie,
Animalele cântau, pe Domnul Îl lăudau.

2. Patruzeci de zile-ntruna ploaia n-a-ncetat
Şi peste pământ, apa s-a revărsat.
În corăbia lui Noe deloc nu ploua,
În corabie apa nu intra.

3. Patruzeci de zile-ntruna, animalele-au cântat.
Noe de cântul lor s-a cam săturat.
“Ia mai faceţi linişte”, Noe le-a vorbit,
“Să ascult dacă ploaia s-a oprit!”
S-a oprit!!

4. Când corăbia s-a oprit pe muntele Ararat ,
Noe porumbelul să zboare a lăsat.
Când nu s-a mai întors, ei au ştiut
Că apele pe pământ au scăzut.