Doamne când privesc în juru-mi Văd mereu a Ta lucrare. Ştiu că tot ce ai creat Nu-i nimic la întâmplare. Toate sunt ca un exemplu Pentru viaţa ce-o trăim. Iar când vine veşnicia Pregătiţi de cer să fim.
Strofă 2
Văd pe bolta cea senină Soarele cum răsare. Iara apoi pe înserate După dealuri, el dispare. A trecut o zi din viaţă S-a scurtat al vieţii fir Veşnicia stă în faţă Raiul sau eternul chin!
Strofă 3
Văd cum păsările toamna Se îndreaptă înspre-o ţară Unde nu e nici ger, nici iarnă Ci e totdeauna, vară. Iată toamna-i pe sfârşite Iarna rece va apare… Cum stai suflete cu viaţa Eşti tu gata, de plecare?.
Strofă 4
Ca sămânţa, semănată, Când nu-i timpul pentru ea. Nu va creşte niciodată Roada nu o vei vedea. Omule gândeşte bine, Înţelept să fii în viaţă Calcă pe cărarea sfântă Ca să poţi avea viaţă.
Strofă 1
Doamne când privesc în juru-mi Văd mereu a Ta lucrare. Ştiu că tot ce ai creat Nu-i nimic la întâmplare. Toate sunt ca un exemplu Pentru viaţa ce-o trăim. Iar când vine veşnicia Pregătiţi de cer să fim.
Strofă 2
Văd pe bolta cea senină Soarele cum răsare. Iara apoi pe înserate După dealuri, el dispare. A trecut o zi din viaţă S-a scurtat al vieţii fir Veşnicia stă în faţă Raiul sau eternul chin!
Strofă 3
Văd cum păsările toamna Se îndreaptă înspre-o ţară Unde nu e nici ger, nici iarnă Ci e totdeauna, vară. Iată toamna-i pe sfârşite Iarna rece va apare… Cum stai suflete cu viaţa Eşti tu gata, de plecare?.
Strofă 4
Ca sămânţa, semănată, Când nu-i timpul pentru ea. Nu va creşte niciodată Roada nu o vei vedea. Omule gândeşte bine, Înţelept să fii în viaţă Calcă pe cărarea sfântă Ca să poţi avea viaţă.
1 / 1▲
1. Doamne când privesc în juru-mi
Văd mereu a Ta lucrare.
Ştiu că tot ce ai creat
Nu-i nimic la întâmplare.
Toate sunt ca un exemplu
Pentru viaţa ce-o trăim.
Iar când vine veşnicia
Pregătiţi de cer să fim.
2. Văd pe bolta cea senină
Soarele cum răsare.
Iara apoi pe înserate
După dealuri, el dispare.
A trecut o zi din viaţă
S-a scurtat al vieţii fir
Veşnicia stă în faţă
Raiul sau eternul chin!
3. Văd cum păsările toamna
Se îndreaptă înspre-o ţară
Unde nu e nici ger, nici iarnă
Ci e totdeauna, vară.
Iată toamna-i pe sfârşite
Iarna rece va apare…
Cum stai suflete cu viaţa
Eşti tu gata, de plecare?.
4. Ca sămânţa, semănată,
Când nu-i timpul pentru ea.
Nu va creşte niciodată
Roada nu o vei vedea.
Omule gândeşte bine,
Înţelept să fii în viaţă
Calcă pe cărarea sfântă
Ca să poţi avea viaţă.