1. De sunt câteodată-ntristat și-n inima mea disperat,
Pe când n-am ce să mă-ngrijesc de lucrul pământesc.
/: Atunci strig către Dumnezeu să stâmpere necazul meu
/: Că grijurile-astea lumești nu sunt daruri cerești. :/

2. Mi-aduc aminte de Isus, de cel ce aceasta ne-a spus
Să nu avem grijuri mereu, că-n cer e Dumnezeu.
/: Atunci aminte îmi aduc, de-al meu cântec asa plăcut,
/: Și-ncep să cânt încet frumos, tot cu suflet duios :/

3. Din ce în ce cântarea mea, cu foc mai tare va suna,
Ceru-nnorat se-nsenină, de-o rază-n inimă,
/: Că-l văd pe-al meu Mântuitor, pe al meu, binevoitor
/: Și-așa în loc de plâns, suspin, de bucurie-s plin :/