1. Văd, Doamne, chipul Tău Strălucitor
Şi-n stele sus şi-n soare şi în nor,
Dar chipul Tău şi omul l-a purtat
În vremea când era nevinovat,
Căci după chipul Tău Tu L-ai creat,
Să fie sfânt şi fără de păcat.

R: /:Omule nu întâmplarea
Ţi-a dat chipul minunat,
Dumnezeu, cu îndurarea,
El te-a binecuvântat! :/

2. Văd Doamne Mâna Ta de Creator
Şi-n văi adânci şi-n vârful munţilor
În piatra care scapără scântei
Şi în parfumul florilor de tei
În fagurul ce picură din roi
Căci le-ai creat pe toate pentru noi.

3. Văd Doamne chipul Tău în adunări
Prin Duhul sfânt cu dar de vindecări
Tu locuieşti în cerul stălucit
Dar vii şi lângă omul umilit
Ca să-l ridici din umilinţa lui
Şi-n carul Mântuirii să îl sui.

4. Văd Mâna Ta în fiecare zi
Şi-n răsărit, şi-n marele apus;
În stropul cel de rouă cristalin,
Şi-n norii care, plini de apă, vin
Să cadă peste lutul frământat,
Să crească rodul binecuvântat.