1. Văd, Doamne, chipul Tău strălucitor
Şi-n stele sus şi-n soare şi în nor;
Dar chipul Tău şi omul l-a purtat
În vremea când era nevinovat,
Căci după chipul Tău Tu L-ai creat,
Să fie sfânt şi fără de păcat.

R: /:Omule, nu întâmplarea
Ţi-a dat chipul minunat;
Dumnezeu, cu îndurarea,
El te-a binecuvântat! :/

2. Văd Doamne Mâna Ta de Creator
Şi-n văi adânci şi-n vârful munţilor,
În piatra care scapără scântei
Şi în parfumul florilor de tei,
În fagurul ce picură din roi,
Căci le-ai creat pe toate pentru noi.

3. Văd Doamne chipul Tău în adunări,
Prin Duhul sfânt cu dar de vindecări;
Tu locuieşti în cerul stălucit,
Dar vii şi lângă omul umilit,
Ca să-l ridici din umilinţa lui
Şi-n carul Mântuirii să îl sui.

4. Văd Mâna Ta în fiecare zi
Şi-n răsărit, şi-n marele apus,
În stropul cel de rouă cristalin
Şi-n norii care plini de apă vin,
Să cadă peste lutul frământat,
Să crească rodul binecuvântat.