Negurile nopţii câmpul învelea Unde păstoraşii credincioşi veneau /: Ca să-şi pască turma-ntinsă Ca s-o ştie la odihnă, Ca să nu se piardă pe întinsul câmp. :/
Strofă 2
Iată-le, o dată stele pupurii Varsă raze roşii, roşii aurii /: Cântecul voios răsună Toate grijurile-alungă Cântecul lor cânta, îngerii în cor. :/
Strofă 3
Păstoraşii fug şi-şi lasă-n spăimântaţi Turma risipită şi-s înfricoşaţi /: Ei pe stână se întreabă De-I noapte sau amează Soarele răsare în al nopţii timp. :/
Strofă 4
Betleem e locul unde-L poţi afla Pe Mesial al vostru spre al întâmpina /: Dintr-o maică prea curată, Şi o fecioară nepătată Cum se profeţise aşa din profeţi. :/
Strofă 1
Negurile nopţii câmpul învelea Unde păstoraşii credincioşi veneau /: Ca să-şi pască turma-ntinsă Ca s-o ştie la odihnă, Ca să nu se piardă pe întinsul câmp. :/
Strofă 2
Iată-le, o dată stele pupurii Varsă raze roşii, roşii aurii /: Cântecul voios răsună Toate grijurile-alungă Cântecul lor cânta, îngerii în cor. :/
Strofă 3
Păstoraşii fug şi-şi lasă-n spăimântaţi Turma risipită şi-s înfricoşaţi /: Ei pe stână se întreabă De-I noapte sau amează Soarele răsare în al nopţii timp. :/
Strofă 4
Betleem e locul unde-L poţi afla Pe Mesial al vostru spre al întâmpina /: Dintr-o maică prea curată, Şi o fecioară nepătată Cum se profeţise aşa din profeţi. :/
1 / 1▲
1. Negurile nopţii câmpul învelea
Unde păstoraşii credincioşi veneau
/: Ca să-şi pască turma-ntinsă
Ca s-o ştie la odihnă,
Ca să nu se piardă pe întinsul câmp. :/
2. Iată-le, o dată stele pupurii
Varsă raze roşii, roşii aurii
/: Cântecul voios răsună
Toate grijurile-alungă
Cântecul lor cânta, îngerii în cor. :/
3. Păstoraşii fug şi-şi lasă-n spăimântaţi
Turma risipită şi-s înfricoşaţi
/: Ei pe stână se întreabă
De-I noapte sau amează
Soarele răsare în al nopţii timp. :/
4. Betleem e locul unde-L poţi afla
Pe Mesial al vostru spre al întâmpina
/: Dintr-o maică prea curată,
Şi o fecioară nepătată
Cum se profeţise aşa din profeţi. :/
Romani 2:1Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.