Pribegeam cândva departe Rătăcind pe căi deşarte, Dar Tu, Doamne, m-ai iubit, M-ai scăpat de moarte! Nu Te cunoşteam prea bine Şi-am ales cărări străine, Dar Tu m-ai scos iubitor Din fum şi ruine!
Refren
Ce-ai găsit, Doamne, la mine? Ce-ai găsit bun şi frumos, C-ai venit din înălţime Să salvezi un păcătos? Ce-ai găsit, Doamne, la mine? Că aşa mult m-ai iubit, Ai lăsat chiar slăvi divine Şi în braţe m-ai primit?
Strofă 2
Într-o zi împins de gloate Te-am văzut cu crucea-n spate, Şi-am strigat în rând cu toţi Să fii dat la moarte. Când ceream cu ură-osândă De sub fruntea-Ți sângerândă Mă chemau doi ochi senini Şi-o privire blândă.
Strofă 3
De-atunci plâng şi mi-e ruşine Şi Te caut mereu, știi bine... Căci mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor Să mă iei la Tine! N-aş putea o, Sfinte Tată, Să Îţi răsplătesc vreodată Dragostea Ta, Doamne bun, Poate niciodată!
Strofă 1
Pribegeam cândva departe Rătăcind pe căi deşarte, Dar Tu, Doamne, m-ai iubit, M-ai scăpat de moarte! Nu Te cunoşteam prea bine Şi-am ales cărări străine, Dar Tu m-ai scos iubitor Din fum şi ruine!
Refren
Ce-ai găsit, Doamne, la mine? Ce-ai găsit bun şi frumos, C-ai venit din înălţime Să salvezi un păcătos? Ce-ai găsit, Doamne, la mine? Că aşa mult m-ai iubit, Ai lăsat chiar slăvi divine Şi în braţe m-ai primit?
Strofă 2
Într-o zi împins de gloate Te-am văzut cu crucea-n spate, Şi-am strigat în rând cu toţi Să fii dat la moarte. Când ceream cu ură-osândă De sub fruntea-Ți sângerândă Mă chemau doi ochi senini Şi-o privire blândă.
Strofă 3
De-atunci plâng şi mi-e ruşine Şi Te caut mereu, știi bine... Căci mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor Să mă iei la Tine! N-aş putea o, Sfinte Tată, Să Îţi răsplătesc vreodată Dragostea Ta, Doamne bun, Poate niciodată!
1 / 1▲
1. Pribegeam cândva departe
Rătăcind pe căi deşarte,
Dar Tu, Doamne, m-ai iubit,
M-ai scăpat de moarte!
Nu Te cunoşteam prea bine
Şi-am ales cărări străine,
Dar Tu m-ai scos iubitor
Din fum şi ruine!
R: Ce-ai găsit, Doamne, la mine?
Ce-ai găsit bun şi frumos,
C-ai venit din înălţime
Să salvezi un păcătos?
Ce-ai găsit, Doamne, la mine?
Că aşa mult m-ai iubit,
Ai lăsat chiar slăvi divine
Şi în braţe m-ai primit?
2. Într-o zi împins de gloate
Te-am văzut cu crucea-n spate,
Şi-am strigat în rând cu toţi
Să fii dat la moarte.
Când ceream cu ură-osândă
De sub fruntea-Ți sângerândă
Mă chemau doi ochi senini
Şi-o privire blândă.
3. De-atunci plâng şi mi-e ruşine
Şi Te caut mereu, știi bine...
Căci mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor
Să mă iei la Tine!
N-aş putea o, Sfinte Tată,
Să Îţi răsplătesc vreodată
Dragostea Ta, Doamne bun,
Poate niciodată!