1. Ostenit și întristat sunt,
Sarcina mea-i mare,
Vin' la cel ce din rău scapă
Și dă stâmpărare.

2. Cum L-aș putea eu cunoaște
Că-I Păstorul oare?
Are pe mâini, pe picioare
Și în coaste rane.

3. Dar cunună c-alți împărați
Pe cap și El poartă?
Poartă num-a Lui cunună
De spini e-mpletită.

4. Dacă eu Îi voi urma Lui,
Ce îmi va fi plata?
Strâmtorare, osteneală,
În lumea aceasta.

5. Dar dincolo-n cea viață
La ce voi ajunge?
Ca-un ostaș bun și-nvingător,
Vei birui toate.

6. Ce va fi aceea spune-mi
Ce-oi lua-n primire?
Împărăție, viață,
Veșnică mărire.

I: Cântările Evangheliei - 1913, cântarea nr. 341
Compozitor: E. Gebhardt