1. Tu ești cel vrednic de mărit
De-aceea-Ți cânt mereu,
Că-n viață Tu m-ai cârmuit,
Puternic Dumnezeu!
De-am fost vreodată strâmtorat,
La plânsu-mi rugător
Tu mi-ai adus pe loc și sfat,
Și mână de ajutor.

R: Cum te-ar uita-al meu suflet,
Tată sfânt!
/: Te-nalț și-Ți cânt :/
Și-ascult de-al Tău Cuvânt.

2. Zăceam bolnav, slab și zdrobit,
Udând căpătâiu-mi;
La strigătu-mi Te-ai și grăbit,
Să vii, să mă mângâi.
Când prigonit de omul rău,
Nu știu ce să mai fac,
Tu-mi dai sfat din Cuvântul Tău,
Să rabd, să iert, să tac.

3. Când m-abătui din drumul bun
Al sfintei Tale voi,
A fost destul ca eu să-Ți spun
Că vreau să vin 'napoi.
Sărac, bolnav și prigonit
M-ai luat cu braț vânjos
Și-mi arătai cât m-ai iubit
În Fiul Tău Hristos.

I: Imnuri Creștine - aprox. 1930, cântarea nr. 5
Compozitor: Prinz Gustav de Suedia
Traducere: Ștefan Demetrescu