Într-o zi i-au prins pe apostoli Şi-ntr-o temniţă i-au pus, Un ostaş a tras zăvorul Şi de strajă el s-a dus. Când cel rău credea că cheia Este doar în mâna sa, Coborâ din cer un înger Pe apostoli a-i salva.
Refren
/:Cheia izbăvirii e-n mâna Domnului, Orice lacăt se supune cheii Lui. Nu se poate să rămână Dumnezeu neputincios, Ştie El să izbăvească Omul credincios. :/
Strofă 2
Într-o zi l-au dus pe Petru Până-n temniţa de jos, L-au legat cu lanţuri grele Ca pe-un om periculos. Când Irod credea că cheia Este doar în mâna sa, Coborâ din cer un înger Pe apostol a-l salva.
Strofă 3
Poate eşti, iubit prieten, Prins în lanţuri de păcat, Deznădejdea, frica, ura Te-au cuprins şi te-au legat. Crezi că ultima speranţă A plecat cu cheia-n brâu, Şi-ai uitat că Domnul poate Rupe lanţul cel mai greu.
Strofă 1
Într-o zi i-au prins pe apostoli Şi-ntr-o temniţă i-au pus, Un ostaş a tras zăvorul Şi de strajă el s-a dus. Când cel rău credea că cheia Este doar în mâna sa, Coborâ din cer un înger Pe apostoli a-i salva.
Refren
/:Cheia izbăvirii e-n mâna Domnului, Orice lacăt se supune cheii Lui. Nu se poate să rămână Dumnezeu neputincios, Ştie El să izbăvească Omul credincios. :/
Strofă 2
Într-o zi l-au dus pe Petru Până-n temniţa de jos, L-au legat cu lanţuri grele Ca pe-un om periculos. Când Irod credea că cheia Este doar în mâna sa, Coborâ din cer un înger Pe apostol a-l salva.
Strofă 3
Poate eşti, iubit prieten, Prins în lanţuri de păcat, Deznădejdea, frica, ura Te-au cuprins şi te-au legat. Crezi că ultima speranţă A plecat cu cheia-n brâu, Şi-ai uitat că Domnul poate Rupe lanţul cel mai greu.
1 / 1▲
1. Într-o zi i-au prins pe apostoli
Şi-ntr-o temniţă i-au pus,
Un ostaş a tras zăvorul
Şi de strajă el s-a dus.
Când cel rău credea că cheia
Este doar în mâna sa,
Coborâ din cer un înger
Pe apostoli a-i salva.
R: /:Cheia izbăvirii e-n mâna Domnului,
Orice lacăt se supune cheii Lui.
Nu se poate să rămână
Dumnezeu neputincios,
Ştie El să izbăvească
Omul credincios. :/
2. Într-o zi l-au dus pe Petru
Până-n temniţa de jos,
L-au legat cu lanţuri grele
Ca pe-un om periculos.
Când Irod credea că cheia
Este doar în mâna sa,
Coborâ din cer un înger
Pe apostol a-l salva.
3. Poate eşti, iubit prieten,
Prins în lanţuri de păcat,
Deznădejdea, frica, ura
Te-au cuprins şi te-au legat.
Crezi că ultima speranţă
A plecat cu cheia-n brâu,
Şi-ai uitat că Domnul poate
Rupe lanţul cel mai greu.
Romani 2:1Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.