Când acasă ne cheamă Stăpânul
Noi plecăm făr’ să știm, făr’ să vrem.
Înapoi nu se-ntoarce nici unul
/: Căci atât ne-a fost dat să avem :/
El cunoaște, El știe mai bine,
Când acasă îi duce pe ai Lui.
/: Îi așteaptă în slavă la Sine
Ca pe veci să rămână ai Lui :/
Când aici nu înțelegem misterul
Și aceea întrebare, de ce?
Ea ne pune în față cu cerul
/: Nu uita, Domnul știe de ce. :/
E o zi rânduită să vină
Pentru noi să plecăm la Isus.
Din al lumii tumult în lumină,
/: În odihna fără de apus :/
Da, ne doare aici despărțirea,
Căci așa ne-a fost dat, ne-a fost scris,
Dar măreață va fi reîntâlnirea
/: Sus în slava ce El ne-a promis. :/