Marcu 14:3 Pe când şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
Marcu 14:4 Unora dintre ei le-a fost necaz şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir?
Marcu 14:5 Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea.
Marcu 14:6 Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace. De ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine,
Marcu 14:7 căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
Marcu 14:8 Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare.
Marcu 14:9 Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”
Strofă 1
Cu pași înceți spre Tine a venit Cu lacrimi grele, inima și-a smerit. N-a spus nimic, dar plânsul ei grăia: „Primește, Doamne, dragostea mea.”
Strofă 2
Cu părul ei Ți-a șters picioarele, Cu dor și frică, și cu lacrime. În fața Ta s-a frânt și s-a-nchinat, Și harul Tău, pe veci, iertare i-a dat.
Refren 1
Isuse Sfânt, și eu Te caut de mult, Cu viața mea, cu tot ce am, Te port în gând. Primește-mi plânsul, vino Tu în cortul meu, Pe Tine Te caut, al meu Dumnezeu.
Strofă 3
O, ce iertare, ce har nemeritat, Când Tu rostești, ești vindecat. Ca și femeia, vin cu dor umil: Doamne, atinge-mă, eliberează-mă De-al meu păcat.
Refren 2
Nu merit harul, dar tot îl primesc, În fața crucii iar mă așez. Isuse, Regele meu, Tu ești tot ce vreau, Și viața-ntreagă Ție Ți-o dau.
Strofă 1
Cu pași înceți spre Tine a venit Cu lacrimi grele, inima și-a smerit. N-a spus nimic, dar plânsul ei grăia: „Primește, Doamne, dragostea mea.”
Strofă 2
Cu părul ei Ți-a șters picioarele, Cu dor și frică, și cu lacrime. În fața Ta s-a frânt și s-a-nchinat, Și harul Tău, pe veci, iertare i-a dat.
Refren 1
Isuse Sfânt, și eu Te caut de mult, Cu viața mea, cu tot ce am, Te port în gând. Primește-mi plânsul, vino Tu în cortul meu, Pe Tine Te caut, al meu Dumnezeu.
Strofă 3
O, ce iertare, ce har nemeritat, Când Tu rostești, ești vindecat. Ca și femeia, vin cu dor umil: Doamne, atinge-mă, eliberează-mă De-al meu păcat.
Refren 2
Nu merit harul, dar tot îl primesc, În fața crucii iar mă așez. Isuse, Regele meu, Tu ești tot ce vreau, Și viața-ntreagă Ție Ți-o dau.
1 / 1▲
1. Cu pași înceți spre Tine a venit
Cu lacrimi grele, inima și-a smerit.
N-a spus nimic, dar plânsul ei grăia:
„Primește, Doamne, dragostea mea.”
2. Cu părul ei Ți-a șters picioarele,
Cu dor și frică, și cu lacrime.
În fața Ta s-a frânt și s-a-nchinat,
Și harul Tău, pe veci, iertare i-a dat.
R1: Isuse Sfânt, și eu Te caut de mult,
Cu viața mea, cu tot ce am, Te port în gând.
Primește-mi plânsul, vino Tu în cortul meu,
Pe Tine Te caut, al meu Dumnezeu.
3. O, ce iertare, ce har nemeritat,
Când Tu rostești, ești vindecat.
Ca și femeia, vin cu dor umil:
Doamne, atinge-mă, eliberează-mă
De-al meu păcat.
R2: Nu merit harul, dar tot îl primesc,
În fața crucii iar mă așez.
Isuse, Regele meu, Tu ești tot ce vreau,
Și viața-ntreagă Ție Ți-o dau.