Cu pași înceți spre Tine a venit
Cu lacrimi grele, inima și-a smerit.
N-a spus nimic, dar plânsul ei grăia:
„Primește, Doamne, dragostea mea.”
Cu părul ei Ți-a șters picioarele,
Cu dor și frică, și cu lacrime.
În fața Ta s-a frânt și s-a-nchinat,
Și harul Tău, pe veci, iertare i-a dat.
Isuse Sfânt, și eu Te caut de mult,
Cu viața mea, cu tot ce am, Te port în gând.
Primește-mi plânsul, vino Tu în cortul meu,
Pe Tine Te caut, al meu Dumnezeu.
O, ce iertare, ce har nemeritat,
Când Tu rostești, ești vindecat.
Ca și femeia, vin cu dor umil:
Doamne, atinge-mă, eliberează-mă
De-al meu păcat.
Nu merit harul, dar tot îl primesc,
În fața crucii iar mă așez.
Isuse, Regele meu, Tu ești tot ce vreau,
Și viața-ntreagă Ție Ți-o dau.