1. E iarăși primăvară și florile-nfloresc;
Un dor nespus mă cheamă la mama să privesc.
Să fii așa, ca floarea, ca ea să înflorești,
Dar să nu-ți pierzi culoarea, să nu te ofilești!

R: Mama, tu ești ființa cea mai scumpă pe pământ!
Mama, tu ne-ai dăruit viață, dor si gând!
Mama, ocrotindu-i mereu pe-ai tăi copii;
Mama, mult iubită și fericită fii!

2. Ne iartă, scumpă mamă, și nu te întrista,
Căci doar ai tăi copii, îți doresc fericirea.
Te aibă Domnu-n pază; cu zâmbet, cer senin,
Cu dragoste curată, îți spunem: "Te iubim!"

3. M-ai învățat de Domnul, mi-ai spus cum să-L iubesc
Și niciodată-n viață să nu Îl părăsesc.
Să merg cu El pe cale, să fac doar voia Sa,
Căci sus, mai sus de ceruri, El ne va-ntâmpina.

O: 1 R 2 R 3 R