1. Tu, ai creat universul și l-ai înfrumusețat.
Cu munți înalți și oceane adânci,
boltă-nstelată și nori printre stânci,
În toate văd, Doamne, splendoarea Ta, și-s motivat a-Ți cânta:

R: Slavă-n veci! Slavă-n veci!
Ție, o, Doamne, eu Îți voi cânta!
Slavă-n veci! Slavă-n veci!
Ție, o, Doamne, eu Îți voi cânta!

2. Omul, creat e o, Doamne, după al Tău chip slăvit,
L-ai pus stăpân peste tot ce-ai creat,
Înțelepciune deplină i-ai dat,
Cu multă dragoste L-ai întocmit, pentru a fi fericit.

3. Dar omul prin neascultare a fost distrus de păcat.
Însă pe om, Doamne, Tu îl iubești,
Și din pierzare vrei să-l mântuiești,
De-aceea omul de Tine salvat, Te laudă ne-ncetat!

4. Nu nouă slava, nu nouă, noi, slavă nu merităm.
Ci Numele Tău cel sfânt vom 'nălța,
Slavă și Glorie Ție-Ți vom da,
Și când în cerul Tău, Doamne, voi fi, veșnic Te voi preamări!