Era o noapte rece, și focul tremura
Dar pruncul jos în iesle, tot locul încălzea
Iar stelele pe cer, sfioase îl vegheau
Și sfinții Lui părinți, în brațe îl ține-au
În mâinile umane brăzdate de dureri
Era ținut Mesia salvarea lumii-ntregi
Și chipul lumina de pace îmbrăcat
Dădea speranță lumii că omul e salvat
Umila lui venire, era croită-n stele
Dar magii descifrară, o hartă cu mistere
Păstorii din câmpie, la prunc sau dus în grabă
Minunii lumii noi, cu ochii lor s-o vadă
E salvat, e salvat, oooo