1. În dragoste mereu să cresc,
prin harul Tău, Părinte,
aşa ca Tine să iubesc,
curat, smerit, fierbinte!
S-aprinzi cu jarul ei divin
tăciunii-mi stinși în vatră,
ca tot ce am de Cer străin,
văpaia ei să-mi ardă!

2. În focul dragostei să ard,
să am cereasca-i fire,
iubirea-mi fie fără gard,
mai fără părtinire!
Să-mbrățișez pe-ai Tăi iubiţi,
când săvârşesc ce-i bine,
dar şi când sunt adânc greșiți,
să-i pot iubi ca Tine!

3. Te rog să crești iubirea mea,
s-o dăruiesc fierbinte,
să fie-n totul cum e-a Ta,
Iubitul meu Părinte!
Căci Tu și Fiul Tău Iubit,
eşti din vecii Iubire,
şi doar în Tine-s fericit,
când am cereasca-Ţi fire!

I: Volumul 1, cântarea 123