1. Isuse, Bob de grâu ceresc,
venit să mori sub glie,
în urma Ta câmpii rodesc,
ogoare-n vânt adie!
Prin moartea Ta, toți sfinții sunt,
un lan fără hotare,
un lan cu grâu ceresc și sfânt,
și pârguit sub soare!

2. Iubirea care Te-a purtat
spre Jertfa nesilită,
a smuls din iad și din păcat,
mulțime nesfârşită!
Atâți ce-au fost în lan cândva
tăciune și neghină,
prin har, sunt spice-n holda Ta,
de aur, de lumină!

3. Isus, doresc în lanul Tău,
în spicele trăirii,
să port grăunții de-aur greu
ai grâului iubirii!
Iubirea ce mi-ai dăruit,
s-o-mpart cu dărnicie,
spre toți, cu suflet fericit,
acum și-n veşnicie!

I: Volumul 1, cântarea 156