1. Sub cerul Tău lipsit de nori,
o, cât aș vrea să Te contemplu:
Lumină-n veci, ca nu de sori,
Isuse, al Iubirii Templu!
Și cât de mult aş vrea să fiu
mireasma florii din grădină,
căci port în mine tot mai viu
un Dor, și-o sete de lumină!

2. Te-ador smerit și mă închin,
Isuse, al Iubirii Soare,
al cerurilor sfinte Crin,
şi-aştept Slăvita-Ţi Arătare!
Te-aștept și știu că ești pe drum,
Isuse, Dulcele meu Mire!
Tu n-ai să-ntârzii nicidecum,
când așteptat ești cu iubire!

3. Urmașii Tăi, Te așteptăm,
dorim să părăsim pământul,
ca-n slavă, pururi să-Ţi cântăm,
de soare-având, pe veci, veșmântul!
O, vino grabnic, Domnul meu,
Mireasa-Ți cântă "Maranata",
căci de-acest Veșnic Jubileu,
prin Duhul Sfânt, ea este gata!

I: Volumul 1, cântarea 164
Text: Câmpeanu Cezar