1. Te laud, Părinte iubit,
Te laud, Te laud mereu,
când drumul mi-e lin și-nsorit,
când sufletul mi-e fericit,
dar și când mi-e sufletul greu!

R: Părinte ce-n cer locuieşti,
Te laud, căci vrednic Tu ești,
de cântul și dragostea mea,
/: oricât mi-ar fi crucea de grea! :/

2. Te laud, Părinte Preasfânt,
Te laud, Te laud cu har,
când ceru-mi cobori pe pământ,
când viaţa mi-e farmec și cânt,
dar și-n ceasul greu și amar!

3. Te laud, Părinte Divin,
Te laud, Te laud cu dor,
când viaţa mi-e fără suspin,
când totu-i uşor și senin,
dar și-atunci când rănile dor!

I: Volumul 1, cântarea 173