1. În necaz şi strâmtorare,
nalț spre Tine ruga mea!
Numai mila Ta cea mare,
mă mai poate ridica!
Doamne, glasul rugăciunii,
glasul cântului mi-e stins,
pune capăt slăbiciunii,
care trupul mi-a cuprins!

2. Duhul meu spre cer se-ndreaptă,
către Tine, Tatăl meu,
numai de la Tine-aşteaptă
ajutor în chinul greu!
Razele nădejdii sfinte,
duhul mi-ntărească iar,
căci spre Tine strig, Părinte,
după sprijin, după har!

3. Întristările ușoare,
altă dată mi-au părut,
dar acum, Părinte-mi pare,
zidul lor de netrecut!
Totuși, Tu-mi eşti Izbăvirea,
viaţa mea e-n mâna Ta,
Tu îmi ești Tămăduirea
iar eu slavă-Ţi voi cânta!

I: Volumul 1, cântarea 198