1. Într-a serii pace lină,
dup-al zilei greu frământ,
fiinţa mea din nou se-nchină
Ție, Tatăl meu preasfânt!
Mulțumesc de harul mare
care mi l-ai dăruit,
de cu zori la înserare,
prin el viața mi-ai păzit!

2. Înspre bolta înstelată,
ruga mi-o ridic smerit,
ea e scara minunată
înspre cerul fericit!
Toată grija pământească,
stinsă e cu-al ei suspin,
dulce pacea Ta cerească
mă învăluie deplin!

3. În lumina fericită,
dulce Faţa Ta privesc!
Inima mea copleșită
Îți șoptește: - Te iubesc!
Doamne-n marea-Ţi îndurare,
somnul lin să-mi dăruiești,
și-ntr-a zilei revărsare,
harul Tău să-mi înnoieşti!

I: Volumul 1, cântarea 207