1. Strălucitor Luceafăr,
Isuse, Dulce Mire,
în noaptea de tăciune
ce lumea a cuprins,
răsai cu multă slavă,
cu har și cu iubire,
căci pentru noi, pe lume,
orice lumini s-au stins!
Isuse, Isuse,
doar Strălucitu-Ți Nume
în inimi ni-e aprins!

2. Spre zările de unde
Te așteptăm pe Tine,
Luceafăr fără seamăn,
privim adeseori!
Cu raza Ta pătrunde
în suflete-ne pline
de dor, căci dorul cheamă
și-aşteapt-ai Zilei Zori!
Isuse, Isuse,
l-al nostru dor, ia seamă,
căci plângem, deseori!

3. Strălucitor Luceafăr,
ne ia din noaptea lumii,
ne scapă mai degrabă,
de multul ei amar,
și către Cer ne-ndreaptă,
scăpați de greul humii,
c-atât dorim să-nceapă
al Nunții-ospăț de Har!
Isuse, Isuse,
Mireasa Ta Te cheamă,
cu dragostea-i de jar!

I: Volumul 1, cântarea 210