1. Când mă trezesc din somn,
cu-o nouă bucurie,
mă-nchin, Isuse, Ţie,
al vieţii mele Domn,
și-Ți cânt cu duh smerit,
cu vie-nflăcărare,
mai proaspătă cântare,
căci Tu m-ai mântuit!

2. Întreaga zi lucrând,
mă-nchin cu mulțumire,
căci spor şi ocrotire
îmi dai, Isuse blând,
să pot 'nălţa uşor,
şi gând și dor spre Tine,
spre veacul care vine,
cu zarea fără nor!

3. Când seara o întinzi
cu-a primenirii haină,
şi licăriri de taină
a cerului aprins,
Isus, cu duh senin,
cu-ntreaga mea ființă,
și cu recunoștinţă,
eu, Ție, iar mă-nchin!

I: Volumul 1, cântarea 225