1. Dintr-al lumii greu frământ,
pe-al credinței munte sfânt,
pe aripi de rugăciuni,
Doamne, ființa să-mi aduni,
înspre-al Harului Tabor,
unde pot să Te ador,
și cu Tine să rămân,
scump Isus, iubit Stăpân!

2. Greul inimii suspin,
stând cu Tine, să-mi alin,
luminoasă Faţa Ta,
pacea inimii să-mi dea,
glasul dulce să-Ţi ascult,
izbăvit de-orice tumult,
și la sânu-Ţi alipit,
să rămân preafericit!

3. Drag Isus, cât voi trăi,
duhu-n stări cerești să-mi ții,
ca să laud ne-ncetat
Numele Tău minunat,
să Te-aştept să vii curând,
să mă iei de pe pământ,
ca să fiu cu toți ai Tăi,
unde dragostea-i văpăi!

I: Volumul 1, cântarea 227