1. Slăvit să fie Domnul,
cântăm cu-nflăcărare,
căci El ne-a dat din Sine
ființă şi mişcare!
În El e mântuire,
prin jertfa crucii sfinte,
/: de-aceea cântul nostru,
I-l înălțăm fierbinte! :/

2. Slăvit să fie Domnul,
căci El ne ocrotește
viaţa-n orice clipă,
fiindcă ne iubește!
Pân' la amurgul vieții,
Lumina Feței Sale,
/: ni-i dulce mângâiere,
pe-a vieții noastre cale! :/

3. Slăvit să fie Domnul,
Izvorul Bucuriei,
și-al Harului ce umple
hotarul veșniciei!
Prin viața izbăvită,
prin cântec din iubire,
/: prin ascultarea noastră,
doar Lui Îi dăm cinstire! :/

I: Volumul 1, cântarea 232