1. Binecuvântată suferinţă,
cale sfântă a desăvârșirii,
/: tu mă-ndrepţi pe calea mântuirii,
tu-mi încerci, prin foc, a mea credință! :/

2. Suferință, școală a tăcerii,
binecuvântat ţi-e harul mare!
/: Din cleștarul lacrimii amare,
naști mărgăritarul mângâierii! :/

3. Tu mă-nveţi acum ce e răbdarea,
tu dai pacea binecuvântată,
/: tu-mi faci roada vieții mai bogată,
și-mi faci mai smerită ascultarea! :/

4. Văi adânci de chin şi umilință,
le preschimbi în câmpuri cu izvoare,
/: naști eterna harului cântare,
binecuvântată suferință! :/

I: Volumul 1, cântarea 233