1. Părinte Sfânt, mă pun în slujba Ta,
cu tot ce sunt, cu tot ce am, de-acum!
Că sunt nimic, acuma văd abia,
când schiopătez din coapsă, pe-al meu drum!

R: Îţi mulțumesc că m-ai adus aici,
că m-ai călăuzit aşa-nțelept,
să văd că-s cel mai mic dintre cei mici,
și ca un rob, doar harul Tău aştept!

2. Dărâmă planuri ce mi-am întocmit,
oricât de bune, Doamne, mi-ar părea,
aceasta-Ți cer, cu sufletul smerit,
ca să se facă numai voia Ta!

3. Îţi mulţumesc că eşti aşa de bun,
că-mi dai, mereu, atât belșug de har,
cât niciodată n-o să pot să spun,
prin cântul meu, vecii fără hotar!

I: Volumul 1, cântarea 256