1. În bunătatea Ta nădăjduiesc,
Părinte, când din somn eu mă trezesc;
/: ea îmi pătrunde-n suflet necurmat,
precum lumina, ochii mi-i desfat'! :/

2. În bunătatea Ta, mă-ncred acum,
Părinte bun, pe-al vieţii mele drum;
/: când cel vrăjmaș ţintește viaţa mea,
mi-e scut puternic, bunătatea Ta! :/

3. În bunătatea Ta mă-ncred mereu,
Atotputernic, Mare Dumnezeu,
/: când sufletul îmi e adânc mâhnit,
când duhu-mi zace la pământ, zdrobit! :/

4. În bunătatea Ta vreau să rămân,
preafericit, o, Bunul meu Stăpân,
/: şi bunătatea-Ţi mare voi cânta,
cât voi trăi și-n veci, în slava Ta! :/

I: Volumul 1, cântarea 259