1. Cântarea mea e darul Tău,
spre preamărirea slavei Tale,
și-a harului ce-mi dai mereu,
pe-a pribegiei mele cale!

R: Cântarea mea, cântarea mea,
pe Tine Te înalț prin ea,
şi-aici și Sus în Cer, cu-avânt,
Părinte veșnic Sfânt, Sfânt, Sfânt!

2. Cântarea mea, în straiu-i sfânt,
împodobește Sfânta-Ţi Casă,
cea UNA pe întreg pământ,
în ochi Tăi, nespus de-Aleasă!

3. Cântarea mea îndeamnă clar
pe sfinți, la dulce unitate,
căci toți cei mântuiți prin har,
din Trupul lui Hristos fac parte!

4. Cântarea mea așteapă-n prag,
pe Fiul Tău iubit, ce vine,
ca Domn Slăvit și Mire Drag,
ca să ne ia în Cer cu Sine!

I: Volumul 1, cântarea 268